11 definiții pentru medelnicer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

medelnicer sm [At: (a. 1497), cf BOGDAN, D. ȘT. II, 121 / V: (înv) ~eariu, ~denicear, ~dilniceriu / Pl: ~i / E: medelniță + -er] 1 Titlu dat boierului care turna apă în medelniță pentru ca domnul să se spele pe mâini, înainte de masă, și care aducea bucatele și servea pe domn la masă. 2 Intendent al mesei domnești. 3 Boier care avea titlul de medelnicer (1). 4 (Îs) Vel (sau mare) ~ (ori ~ mare) Boier care servea la masa domnului în zilele de sărbătoare. 5 (Îas) Șef al medelnicerilor.

MEDELNICÉR, medelniceri, s. m. Titlu dat în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova, boierului care turna domnului apă ca să se spele pe mâini și servea bucatele; boier care avea acest titlu. – Medelniță + suf. -ar.

MEDELNICÉR, medelniceri, s. m. Titlu dat în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, boierului care turna domnului apă ca să se spele pe mâini, punea sarea și servea bucatele; boier care avea acest titlu. – Medelniță + suf. -ar.

MEDELNICÉR, medelniceri, s. m. (Învechit și arhaizant) Demnitar al curții, care turna domnului apă ca să se spele pe mîini, punea masa și servea bucatele; boier de rangul al doilea, fără funcție. Jder își ceru voie de la măria-sa ca să se ducă să vadă în ce chip rînduiește medelnicerul mîncarea și masa slujitorilor domnești. SADOVEANU, J. 122. Această tăcere fu întreruptă de medelnicerii ce aduseră pe masă, în sahane de argint, un morman de pilaf alb și fumegos. ODOBESCU, S. I 79. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau:... slugeri, medelniceri, cluceri de arie etc. GHICA, S. A. 37.

MEDELNICÉR ~i m. (în Moldova medievală) Boier la curte, care avea în grijă medelnița domnitorului. /medelniță + suf. ~ar

medelnicer m. od. 1. cel ce turna (la sărbători sau solemnități) Domnului apă pentru spălatul mâinilor; 2. rang de boierie: ce întâmplare te aduce la mine, arhon medelnicere? FIL. [Tras din slav. MEDENIȚA, lighean].

medelnicér m. (d. medelniță). Vechĭ. Un boĭer de un rang neînsemnat care-ĭ turna domnuluĭ apă de spălat în ainte de a se pune la masă și-l servea la masă; maĭ pe urmă, numaĭ un titlu rămas pînă supt Regulamentu Organic. V. stolnic și mataragiŭ.

medilniceriu sm vz medelnicer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

medelnicér s. m., pl. medelnicéri

medelnicér s. m., pl. medelnicéri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DUMITRACHE MEDELNICERUL (c. 1720-1796, n. București), cronicar român. Medelnicer (1768-1774), apoi mare stolnic (1779) și mare clucer (1792) în Țara Românească. Autor al unei cronici a Războiului Ruso-Turc (1768-1774); posesorul unei importante biblioteci.

Intrare: medelnicer
medelnicer substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medelnicer
  • medelnicerul
  • medelniceru‑
plural
  • medelniceri
  • medelnicerii
genitiv-dativ singular
  • medelnicer
  • medelnicerului
plural
  • medelniceri
  • medelnicerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)