9 definiții pentru medelnicer

MEDELNICÉR, medelniceri, s. m. Titlu dat în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova, boierului care turna domnului apă ca să se spele pe mâini și servea bucatele; boier care avea acest titlu. – Medelniță + suf. -ar.

MEDELNICÉR, medelniceri, s. m. Titlu dat în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, boierului care turna domnului apă ca să se spele pe mâini, punea sarea și servea bucatele; boier care avea acest titlu. – Medelniță + suf. -ar.

MEDELNICÉR, medelniceri, s. m. (Învechit și arhaizant) Demnitar al curții, care turna domnului apă ca să se spele pe mîini, punea masa și servea bucatele; boier de rangul al doilea, fără funcție. Jder își ceru voie de la măria-sa ca să se ducă să vadă în ce chip rînduiește medelnicerul mîncarea și masa slujitorilor domnești. SADOVEANU, J. 122. Această tăcere fu întreruptă de medelnicerii ce aduseră pe masă, în sahane de argint, un morman de pilaf alb și fumegos. ODOBESCU, S. I 79. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau:... slugeri, medelniceri, cluceri de arie etc. GHICA, S. A. 37.

medelnicér s. m., pl. medelnicéri

medelnicér s. m., pl. medelnicéri

MEDELNICÉR ~i m. (în Moldova medievală) Boier la curte, care avea în grijă medelnița domnitorului. /medelniță + suf. ~ar

medelnicer m. od. 1. cel ce turna (la sărbători sau solemnități) Domnului apă pentru spălatul mâinilor; 2. rang de boierie: ce întâmplare te aduce la mine, arhon medelnicere? FIL. [Tras din slav. MEDENIȚA, lighean].

medelnicér m. (d. medelniță). Vechĭ. Un boĭer de un rang neînsemnat care-ĭ turna domnuluĭ apă de spălat în ainte [!] de a se pune la masă și-l servea la masă; maĭ pe urmă, numaĭ un titlu rămas pînă supt [!] Regulamentu Organic. V. stolnic și mataragiŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUMITRACHE MEDELNICERUL (c. 1720-1796, n. București), cronicar român. Medelnicer (1768-1774), apoi mare stolnic (1779) și mare clucer (1792) în Țara Românească. Autor al unei cronici a Războiului Ruso-Turc (1768-1774); posesorul unei importante biblioteci.

Intrare: medelnicer
medelnicer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular medelnicer medelnicerul
plural medelniceri medelnicerii
genitiv-dativ singular medelnicer medelnicerului
plural medelniceri medelnicerilor
vocativ singular
plural