4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MECI, meciuri, s. n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; întâlnire, partidă, joc. – Din engl., fr. match.

MECI, meciuri, s. n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; întâlnire, partidă, joc. – Din engl., fr. match.

meci3 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: mg mécs] 1 (Trs; Mar) Opaiț. 2 (Trs; Mar) Lampă. 3 (Trs; Mar; prc) Fitil. 4 (Reg) Unealtă cu care se unge lespedea pe care se coc plăcinte.

meci4 [At: CIHAC, II, 180 / V: măci, mici, moci / Pzi: ~cesc / E: srb mečiti, ucr мочити] (Reg) 1 vr (D. fructe) A se strica din cauza unei boli. 2 vr (D. fructe) A se strivi. 3 vr (D. fructe) A se bate. 4-5 vt (Pex; c. i. oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate (foarte tare).

meci2 sn [At: SADOVEANU, O. X, 455 / S și: match / Pl: ~uri / E: eg match, fr match] Întrecere sportivă care se dispută între două persoane sau între două echipe Si: joc, partidă.

meci1 av [At: COMAN, GL. / E: ns cf mocioi, moțăit] (Trs; îlav) Ud ~ Foarte ud.

MECI, meciuri, s. n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; joc (4). Meci de fotbal. Meci de șah.

MECI s.n. Întrecere sportivă între doi competitori sau între două echipe. [Pl. -iuri, scris și match. / < engl. match].

MECI s. n. întrecere sportivă între doi competitori, între două echipe. (< engl., fr. match)

MECI ~uri n. Competiție sportivă între doi concurenți sau între două echipe; partidă; joc. ~ de box. ~ de fotbal. /<engl., fr. match

méci-dérbi s. n. (sport.) Meci între principalii pretendenți la titlu ◊ „Din programul finalelor nu va lipsi, firește, obișnuitul meci-derbi al categoriei ușoare, C.C. – P.D.” Sc. 9 X 74 p. 5. ◊ „În meci-derbi se întâlnesc echipele bucureștene Steaua și Dinamo.” R.l. 15 IV 76 p. 5. ◊ Meciul-derbi al diviziei A la handbal care a avut loc la Baia Mare nu ne-a prilejuit o nouă surpriză.” Sc. 10 X 78 p. 5 //din meci + derbi//

méci-maratón s. n. (sport) Meci mult prelungit ◊ „Este încă supărat pe președintele F.C. [...] mai ales pentru oprirea meciului «maraton» pretextând «epuizarea jucătorilor» [...]” Fl. 10 I 86 p. 21. ◊ „Specialiștii (inclusiv antrenorii celor doi participanți la meciul-maraton) pronostichează că viitorul meci pentru titlu din august 1987 va fi jucat tot de cei doi K.” Fl. 28 III 86 p. 21 (din meci + maraton)

méci-revánșă s. n. (sport) Meci care are loc în revanșă ◊ „Azi, de la ora 16,30, tot la Floreasca, meciul revanșă. I.B. 11 XII 85 p. 3. ◊ „Azi, la Reșița, are loc meciul revanșă. I.B. 24 XI 86 p. 7. ◊ Meciul revanșă va avea loc sâmbătă, la Suceava.” I.B. 26 VII 89 p. 3 (din meci + revanșă)

méci-școálă s. n. (sport) Meci cu rolul de școală, de pregătire ◊ „După un stagiu de pregătire de trei zile la Poiana Brașov [...] în care va avea loc un meci-școală, echipa va pleca joi [...] spre Copenhaga.” I.B. 1 X 71 p. 1. ◊ „Sâmbătă [...] «tricolorii» au susținut un meci-școală în compania divizionarelor C.” R.l. 14 XII 75 p. 5. ◊ „În ultimele zile ale lui decembrie un nou «meci-școală» a ținut trează atenția suporterilor celui mai tânăr campion [...]” Fl. 10 I 86 p. 21 (din meci + școală)

méci-test s. n. (sport) Meci cu valoare de test ◊ „[...] meciul-test cu selecționata Angliei [...]” I.B. 9 XI 84 p. 7. ◊ „Ne așteaptă câteva dificile examene internaționale: în acest an meciurile test cu Scoția [...] și cu Irlanda [...]” I.B. 19 II 86 p. 3 (din meci + test)

méci-vedétă s. n. (sport) Meci care suscită cel mai mare interes ◊ „Și a venit meciul-vedetă. I.B. 24 IX 84 p. 7. ◊ „În meci-vedetă, s-au confruntat [...] lotul A și lotul olimpic.” I.B. 11 XII 85 p. 3 (din meci + vedetă)

mecésc v. tr. (sîrb. mečití, a apesa). Olt. Izbesc, lovesc, bat (vorbind de merele căzute, de vitele lovite ș. a.). V. pĭersic 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: meci (adv.)
meci3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • meci
Intrare: meci (obiect)
meci1 (s,n,) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meci
  • meciul
  • meciu‑
plural
  • meciuri
  • meciurile
genitiv-dativ singular
  • meci
  • meciului
plural
  • meciuri
  • meciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: meci (sport)
meci1 (s,n,) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meci
  • meciul
  • meciu‑
plural
  • meciuri
  • meciurile
genitiv-dativ singular
  • meci
  • meciului
plural
  • meciuri
  • meciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: meci (vb.)
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meci
  • mecire
  • mecit
  • mecitu‑
  • mecind
  • mecindu‑
singular plural
  • mecește
  • meciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mecesc
(să)
  • mecesc
  • meceam
  • mecii
  • mecisem
a II-a (tu)
  • mecești
(să)
  • mecești
  • meceai
  • meciși
  • meciseși
a III-a (el, ea)
  • mecește
(să)
  • mecească
  • mecea
  • meci
  • mecise
plural I (noi)
  • mecim
(să)
  • mecim
  • meceam
  • mecirăm
  • meciserăm
  • mecisem
a II-a (voi)
  • meciți
(să)
  • meciți
  • meceați
  • mecirăți
  • meciserăți
  • meciseți
a III-a (ei, ele)
  • mecesc
(să)
  • mecească
  • meceau
  • meci
  • meciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meci (obiect)

etimologie:

meci (sport)

etimologie: