4 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MECI, meciuri, s. n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; întâlnire, partidă, joc. – Din engl., fr. match.

MECI, meciuri, s. n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; întâlnire, partidă, joc. – Din engl., fr. match.

meci2 sn [At: SADOVEANU, O. X, 455 / S și: match / Pl: ~uri / E: eg match, fr match] Întrecere sportivă care se dispută între două persoane sau între două echipe Si: joc, partidă.

meci1 av [At: COMAN, GL. / E: ns cf mocioi, moțăit] (Trs; îlav) Ud ~ Foarte ud.

meci4 [At: CIHAC, II, 180 / V: măci, mici, moci / Pzi: ~cesc / E: srb mečiti, ucr мочити] (Reg) 1 vr (D. fructe) A se strica din cauza unei boli. 2 vr (D. fructe) A se strivi. 3 vr (D. fructe) A se bate. 4-5 vt (Pex; c. i. oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate (foarte tare).

meci3 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: mg mécs] 1 (Trs; Mar) Opaiț. 2 (Trs; Mar) Lampă. 3 (Trs; Mar; prc) Fitil. 4 (Reg) Unealtă cu care se unge lespedea pe care se coc plăcinte.

MECI, meciuri, s. n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; joc (4). Meci de fotbal. Meci de șah.

MECI s.n. Întrecere sportivă între doi competitori sau între două echipe. [Pl. -iuri, scris și match. / < engl. match].

MECI s. n. întrecere sportivă între doi competitori, între două echipe. (< engl., fr. match)

MECI ~uri n. Competiție sportivă între doi concurenți sau între două echipe; partidă; joc. ~ de box. ~ de fotbal. /<engl., fr. match

méci-dérbi s. n. (sport.) Meci între principalii pretendenți la titlu ◊ „Din programul finalelor nu va lipsi, firește, obișnuitul meci-derbi al categoriei ușoare, C.C. – P.D.” Sc. 9 X 74 p. 5. ◊ „În meci-derbi se întâlnesc echipele bucureștene Steaua și Dinamo.” R.l. 15 IV 76 p. 5. ◊ Meciul-derbi al diviziei A la handbal care a avut loc la Baia Mare nu ne-a prilejuit o nouă surpriză.” Sc. 10 X 78 p. 5 //din meci + derbi//

méci-maratón s. n. (sport) Meci mult prelungit ◊ „Este încă supărat pe președintele F.C. [...] mai ales pentru oprirea meciului «maraton» pretextând «epuizarea jucătorilor» [...]” Fl. 10 I 86 p. 21. ◊ „Specialiștii (inclusiv antrenorii celor doi participanți la meciul-maraton) pronostichează că viitorul meci pentru titlu din august 1987 va fi jucat tot de cei doi K.” Fl. 28 III 86 p. 21 (din meci + maraton)

méci-revánșă s. n. (sport) Meci care are loc în revanșă ◊ „Azi, de la ora 16,30, tot la Floreasca, meciul revanșă. I.B. 11 XII 85 p. 3. ◊ „Azi, la Reșița, are loc meciul revanșă. I.B. 24 XI 86 p. 7. ◊ Meciul revanșă va avea loc sâmbătă, la Suceava.” I.B. 26 VII 89 p. 3 (din meci + revanșă)

méci-școálă s. n. (sport) Meci cu rolul de școală, de pregătire ◊ „După un stagiu de pregătire de trei zile la Poiana Brașov [...] în care va avea loc un meci-școală, echipa va pleca joi [...] spre Copenhaga.” I.B. 1 X 71 p. 1. ◊ „Sâmbătă [...] «tricolorii» au susținut un meci-școală în compania divizionarelor C.” R.l. 14 XII 75 p. 5. ◊ „În ultimele zile ale lui decembrie un nou «meci-școală» a ținut trează atenția suporterilor celui mai tânăr campion [...]” Fl. 10 I 86 p. 21 (din meci + școală)

méci-test s. n. (sport) Meci cu valoare de test ◊ „[...] meciul-test cu selecționata Angliei [...]” I.B. 9 XI 84 p. 7. ◊ „Ne așteaptă câteva dificile examene internaționale: în acest an meciurile test cu Scoția [...] și cu Irlanda [...]” I.B. 19 II 86 p. 3 (din meci + test)

méci-vedétă s. n. (sport) Meci care suscită cel mai mare interes ◊ „Și a venit meciul-vedetă. I.B. 24 IX 84 p. 7. ◊ „În meci-vedetă, s-au confruntat [...] lotul A și lotul olimpic.” I.B. 11 XII 85 p. 3 (din meci + vedetă)

mecésc v. tr. (sîrb. mečití, a apesa). Olt. Izbesc, lovesc, bat (vorbind de merele căzute, de vitele lovite ș. a.). V. pĭersic 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MECI s. v. feștilă, fitil, opaiț.

MECI s. (SPORT) dispută, întâlnire, întrecere, joc, partidă. (~ul a durat doar trei minute.)

MECÍ vb. v. atinge, bate, lovi, strivi, zdrobi.

meci vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. STRIVI. ZDROBI.

MECI s. (SPORT) dispută, întîlnire, întrecere, joc, partidă. (~ a durat doar trei minute.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mecí (-césc, -ít), vb. – (Olt.) A zdrobi, a strivi fructele. Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

méci, meciuri, s.n. – (reg.; înv.) 1. Opaiț. 2. Lampa. 3. Fitil. ♦ (onom.) Meci, poreclă pentru o familie de oameni săraci care, în loc de lampă cu petrol, întrebuințau opaițul. – Din magh. mécs „lumânare, candelă; fitil” (Țurcanu, 2008: 91; MDA).

méci, -uri, s.n. – Opaiț. Meci, poreclă pentru o familie de oameni săraci care, în loc de lampă cu petrol întrebuințau opaițul. – Din magh. mécs „lumânare, candelă; fitil” (Țurcanu 2008: 91).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trânti un meci expr. a truca rezultatul unui meci.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MECÍ4 vb. IV. Refl. (Regional; despre fructe) A se strica (din cauza unei boli) sau a se strivi, a se zdrobi, a se bate. Cf. ARHIVA, XXVIII, 73. Boabele de strugure s-au mecit. CIAUȘANU, GL., cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 19. (T r a n z.) Cf. p l o p ș o r, V. O. ♦ Tranz. P. ext. (Complementul indică oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate, a lovi, a zdrobi. Cf. CIHAC, II, 180. De gură M-a mințit, De urechi M-a asurdzit, De mîini M-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381, cf. MARIAN, D. 269. Carne pe trup i-au mocit și vinele i-au zgîrcit și puterea i-au băut. PĂRVESCI, C. 80. L-o mecit rău pe Gheorghe. L. COSTIN, GR. BĂN. 136. - Prez. ind.: mecesc. - Și: măcí (PONTBRIANT, DDRF, BARCIANU), mici (com. din ORAVIȚA), mocí vb. IV. – Din scr. mečiti. – Pentru moci, cf. ucr. мочити.

MECI2 s. n. Întrecere sportivă care se dispută între două persoane sau între două echipe ; întîlnire, partidă, joc. Cu toate matchurile, meetingurile, uzinele, gazetele formidabile, mașinismul și toate minunile Americei, s-a întors în năcăjită și mica patrie de la Dunăre. SADOVEANU, O. X, 455, cf. IORDAN, L. R. A. 499. La început matchul s-a desfășurat într-o alură vie, ceea ce dădea impresia că ambele echipe vor depune eforturi să ridice calitatea jocului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 767. Interpreții. . . își răsuceau violent capetele, ca spectatorii la un meci de tenis. V. ROM. iulie 1 954, 295. Am urmărit meciul la radio. SP. POP. 1964, nr. 4668. ♦ F i g. întrecere ; dispută. De luni de zile această revistă ne întreține cu matchul electoral al numeroșilor săi cititori pentru alegerea celui mai bun roman românesc. LOVINESCU, C. VI, 11, cf. IORDAN, L. R. A. 499. - Scris și: match. – Pl.: meciuri. – Din engl. match, fr. match.

MECI1 adv. (Prin Transilv., în expr.) Ud meci = foarte ud, ud leoarcă. Cf. COMAN, GL., com. din ZAGRA-NĂSĂUD. - Etimologia necunoscută. Cf. m o c i o i, m o ț ă i t.

MECI3 s. n. 1. (Transilv., Maram.) Opaiț (LB, COMAN GL., ALR I 717, A I 13, 22) ; lampă (ALR II/I MN 142, 3 910/316, 3 911/316, Ș. C. ȘT. IAȘI, 1958, nr. 1-2, 175) ; felinar (ALR I 720/320). ♦ P. r e s t r. Fitil ; feștilă. Cf. ALEXI, W., CHEST. II 363/223, 239, 365, ALRM II/I h 379, Ș. C. ȘT. (lași), 1 958, nr. 1-2, 175. 2. (Regional) Unealtă cu care se unge lespedea pe care se coc plăcinte (Suciu de Sus- Năsăud). Cf. VICIU, GL. – Pl.: meciuri. – Din magh. mécs.

Intrare: meci (adv.)
meci3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • meci
Intrare: meci (obiect)
meci1 (s,n,) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meci
  • meciul
  • meciu‑
plural
  • meciuri
  • meciurile
genitiv-dativ singular
  • meci
  • meciului
plural
  • meciuri
  • meciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: meci (sport)
meci1 (s,n,) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meci
  • meciul
  • meciu‑
plural
  • meciuri
  • meciurile
genitiv-dativ singular
  • meci
  • meciului
plural
  • meciuri
  • meciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: meci (vb.)
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meci
  • mecire
  • mecit
  • mecitu‑
  • mecind
  • mecindu‑
singular plural
  • mecește
  • meciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mecesc
(să)
  • mecesc
  • meceam
  • mecii
  • mecisem
a II-a (tu)
  • mecești
(să)
  • mecești
  • meceai
  • meciși
  • meciseși
a III-a (el, ea)
  • mecește
(să)
  • mecească
  • mecea
  • meci
  • mecise
plural I (noi)
  • mecim
(să)
  • mecim
  • meceam
  • mecirăm
  • meciserăm
  • mecisem
a II-a (voi)
  • meciți
(să)
  • meciți
  • meceați
  • mecirăți
  • meciserăți
  • meciseți
a III-a (ei, ele)
  • mecesc
(să)
  • mecească
  • meceau
  • meci
  • meciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meci, meciurisubstantiv neutru

meci, meciurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.