meci⁴ [At: CIHAC, II, 180 / V: măci, mici, moci / Pzi: ~cesc / E: srb mečiti, ucr мочити] (Reg) 1 vr (D. fructe) A se strica din cauza unei boli. 2 vr (D. fructe) A se strivi. 3 vr (D. fructe) A se bate. 4-5 vt (Pex; c. i. oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate (foarte tare).

măci² v vz meci⁴

mici² v vz meci⁴

moci³ v vz meci⁴

mecésc v. tr. (sîrb. mečití, a apesa). Olt. Izbesc, lovesc, bat (vorbind de merele căzute, de vitele lovite ș. a.). V. pĭersic 2.

meci (-cesc, -it), vb. – (Olt.) A zdrobi, a strivi fructele. Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban).

MECI vb. v. atinge, bate, lovi, strivi, zdrobi.

meci¹ s.n. I (sport) 1 dispută, întâlnire, întrecere, joc, partidă. Un jucător a fost accidentat la umăr în timpul disputei amicale dintre cele două echipe de fotbal. 2 meci nul = scor alb. Singura șansă de calificare a echipei este să câștige sau să facă meci nul. II fig. 1 concurență, întrecere, luptă, rivalitate. Să uităm pentru un timp de meciul dintre noi și să ne gândim cum putem rezolva, împreună, această situație de criză. 2 (fam.) v. Altercație. Animozitate. Ceartă. Ciocnire. 3 Coliziune. Conflict. Contentiune. Dezacord. 4 Dezbinare. Diferend. Discordie. Discuție. Disensiune. Dispută. Divergență. Duel. Fricțiune. Gâlceavă. Încontrare. Învrăjbire. Litigiu. Neînțelegere. Război¹. Scizură. Vrajbă¹. Zâzanie.

meci³ vb. IV. (reg.) 1 tr. (compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi. 2 refl., tr. (sub. sau compl. indică fructe, legume foarte coapte ori așezate unele peste altele) v. Bate. Bătuci. Fleșcăi. Lovi. Muia. Sparge. Strivi. Terciui. Zdrobi.

meci vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. STRIVI. ZDROBI.

MECÍ⁴ vb. IV. Refl. (Regional; despre fructe) A se strica (din cauza unei boli) sau a se strivi, a se zdrobi, a se bate. Cf. ARHIVA, XXVIII, 73. Boabele de strugure s-au mecit. CIAUȘANU, GL., cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 19. (T r a n z.) Cf. p l o p ș o r, V. O. ♦ Tranz. P. ext. (Complementul indică oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate, a lovi, a zdrobi. Cf. CIHAC, II, 180. De gură M-a mințit, De urechi M-a asurdzit, De mîini M-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381, cf. MARIAN, D. 269. Carne pe trup i-au mocit și vinele i-au zgîrcit și puterea i-au băut. PĂRVESCI, C. 80. L-o mecit rău pe Gheorghe. L. COSTIN, GR. BĂN. 136. - Prez. ind.: mecesc. - Și: măcí (PONTBRIANT, DDRF, BARCIANU), mici (com. din ORAVIȚA), mocí vb. IV. – Din scr. mečiti. – Pentru moci, cf. ucr. мочити.

MĂCͲ vb. IV v. meci⁴.

MICI² vb. IV v. meci⁴.