meci⁴ [At: CIHAC, II, 180 / V: măci, mici, moci / Pzi: ~cesc / E: srb mečiti, ucr мочити] (Reg) 1 vr (D. fructe) A se strica din cauza unei boli. 2 vr (D. fructe) A se strivi. 3 vr (D. fructe) A se bate. 4-5 vt (Pex; c. i. oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate (foarte tare).

măci² v vz meci⁴

mici² v vz meci⁴

moci³ v vz meci⁴

mecésc v. tr. (sîrb. mečití, a apesa). Olt. Izbesc, lovesc, bat (vorbind de merele căzute, de vitele lovite ș. a.). V. pĭersic 2.

meci (-cesc, -it), vb. – (Olt.) A zdrobi, a strivi fructele. Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban).

MECI vb. v. atinge, bate, lovi, strivi, zdrobi.

meci vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. STRIVI. ZDROBI.

MECÍ⁴ vb. IV. Refl. (Regional; despre fructe) A se strica (din cauza unei boli) sau a se strivi, a se zdrobi, a se bate. Cf. ARHIVA, XXVIII, 73. Boabele de strugure s-au mecit. CIAUȘANU, GL., cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 19. (T r a n z.) Cf. p l o p ș o r, V. O. ♦ Tranz. P. ext. (Complementul indică oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate, a lovi, a zdrobi. Cf. CIHAC, II, 180. De gură M-a mințit, De urechi M-a asurdzit, De mîini M-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381, cf. MARIAN, D. 269. Carne pe trup i-au mocit și vinele i-au zgîrcit și puterea i-au băut. PĂRVESCI, C. 80. L-o mecit rău pe Gheorghe. L. COSTIN, GR. BĂN. 136. - Prez. ind.: mecesc. - Și: măcí (PONTBRIANT, DDRF, BARCIANU), mici (com. din ORAVIȚA), mocí vb. IV. – Din scr. mečiti. – Pentru moci, cf. ucr. мочити.

MĂCͲ vb. IV v. meci⁴.

MICI² vb. IV v. meci⁴.