meci³ sn [At: LB / Pl: ~uri / E: mg mécs] 1 (Trs; Mar) Opaiț. 2 (Trs; Mar) Lampă. 3 (Trs; Mar; prc) Fitil. 4 (Reg) Unealtă cu care se unge lespedea pe care se coc plăcinte.

meci s. n., pl. meciuri

meci s. n., pl. meciuri

meci s. n., pl. meciuri

MECI s. v. feștilă, fitil, opaiț.

meci s. v. FEȘTILĂ. FITIL. OPAIȚ.

méci, meciuri, s.n. (reg.; înv.) 1. Opaiț. 2. Lampa. 3. Fitil. ■ (onom.) Meci, poreclă (pentru o familie de oameni săraci care, în loc de lampă cu petrol, întrebuințau opaițul). – Din magh. mécs „lumânare, candelă; fitil” (Țurcanu, 2008: 91; MDA).

meci, meciuri, s.n. – (reg.; înv.) 1. Opaiț. 2. Lampa. 3. Fitil. ♦ (onom.) Meci, poreclă pentru o familie de oameni săraci care, în loc de lampă cu petrol, întrebuințau opaițul. – Din magh. mécs „lumânare, candelă; fitil” (Țurcanu, 2008: 91; MDA).

meci, -uri, s.n. – Opaiț. Meci, poreclă pentru o familie de oameni săraci care, în loc de lampă cu petrol întrebuințau opaițul. – Din magh. mécs „lumânare, candelă; fitil” (Țurcanu 2008: 91).

MECI³ s. n. 1. (Transilv., Maram.) Opaiț (LB, COMAN GL., ALR I 717, A I 13, 22) ; lampă (ALR II/I MN 142, 3 910/316, 3 911/316, Ș. C. ȘT. IAȘI, 1958, nr. 1-2, 175) ; felinar (ALR I 720/320). ♦ P. r e s t r. Fitil ; feștilă. Cf. ALEXI, W., CHEST. II 363/223, 239, 365, ALRM II/I h 379, Ș. C. ȘT. (lași), 1 958, nr. 1-2, 175. 2. (Regional) Unealtă cu care se unge lespedea pe care se coc plăcinte (Suciu de Sus- Năsăud). Cf. VICIU, GL. – Pl.: meciuri. – Din magh. mécs.