2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEȘTERÉSC, -EÁSCĂ, meșterești, adj. (Rar) Care aparține meșterului (1); de meșter; specific meșterului. – Meșter + suf. -esc.

MEȘTERÉSC, -EÁSCĂ, meșterești, adj. (Rar) Care aparține meșterului (1); de meșter; specific meșterului. – Meșter + suf. -esc.

meșteresc, ~ească a [At: ODOBESCU, S. II, 507 / Pl: ~ești / E: meșter + -esc] 1 (Rar) Care aparține meșterului (1). 2 (Rar) Specific meșterului (1). 3 (Rar) De meșter (1). 4 Legat de practicarea unui meșteșug, de activitatea meșteșugărească. 5 Specific meșterului (9). 6 De meșter (9). 7 Realizat cu artă, cu măiestrie, cu talent.

MEȘTERÉSC, -EÁSCĂ, meșterești, adj. (Rar) De meșter. Meșterul Manole. și-a întins activitatea lui meșterească preste toate mănăstirile cîte s-au restaurat și s-au clădit în țeara de peste Olt. ODOBESCU, S. II 507.

1) meșterésc, -eáscă adj. Fam. De meșter.

2) meșterésc v. tr. (d. meșter). Fam. Lucrez, robotesc, uneltesc: mi s’a părut c’am auzit un hoț meșterînd pe la ușă. Fig. Fabric, torn: a meșteri cuĭva o ocară.

MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter.

MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter.

meșteri [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc / E: meșter] 1 vi (Pfm) A exercita o meserie, o profesiune Si: a profesa. 2 vt (C. i. obiecte, bunuri materiale etc.) A realiza. 3 vt (C. i. obiecte, bunuri materiale etc.) A prelucra. 4 vt (Nob; c. i. un dans) A executa. 5-6 vti A munci, a lucra cu pricepere pentru a realiza ceva. 7 vt A pune la punct Si: a aranja, a potrivi. 8 vt A repara. 9 vt(a) (Fig) A pune la cale. 10 vt (Fig) A întreprinde. 11 vt (Fig; reg) A ocărî.

MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A lucra, a face, a executa ceva. Ți-au dat în mînă aur și argint ca să le meșterești și să le gravezi. SADOVEANU, O. E. 48. Meșterea tot ce era de meșterit în jurul casei lor trîntite pe o rînă, sus pe deal. CAMIL PETRESCU, O. I 149. Dan meșterea cu briceagul un cărucior. VLAHUȚĂ, D. 300. Nu ți-am zis să mi le faci subțiri?... Ian vezi cum mi le-ai meșterit. ALECSANDRI, T. I 125. 2. A aranja, a potrivi, a pune la punct, a face să funcționeze. Întinse hățurile lui Mitu și el coborî, prefăcîndu-se că meșterește ceva la un ham. MIHALE, O. 285. Toată vremea cît meșterește armele, se uită dușmănos la țăranul pe care nu-l poate mistui. PAS, L. I 96. ◊ Intranz. Petrișor... se strînge pe banca dinspre ulicioară și meșterește la flaut. DAVIDOGLU, M. 46.

A MEȘTERÍ ~ésc tranz. 1) A face cu îndemânare și pricepere (de meșter); a meșteșugi. ~ o masă. 2) rar A readuce la starea inițială; a repune în funcțiune; a drege; a repara; a tocmi. /Din meșter

meșterì v. 1. a lucra cu dibăcie: ian vezi cum mi le-ai meșterit AL.; 2. a executa: îmi vine să-i meșteresc un ștaier AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meșterésc (rar) adj. m., f. meștereáscă; pl. m. și f. meșteréști

meșterésc adj. m., f. meștereáscă; pl. m. și f. meșteréști

meșterí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșterésc, imperf. 3 sg. meștereá; conj. prez. 3 meștereáscă

meșterí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșterésc, imperf. 3 sg. meștereá; conj. prez. 3 sg. și pl. meștereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEȘTERÉSC adj. v. meșteșugăresc.

MEȘTERÍ vb. v. aranja, executa, face, lucra, munci, potrivi, realiza, reface, regla, repara.

meșteri vb. v. ARANJA. EXECUTA. FACE. LUCRA. MUNCI. POTRIVI. REALIZA. REFACE. REGLA. REPARA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

meșteri, meșteresc I v. t. (intl.) a face rău (cuiva) II v. r. (deț.) a se automutila pentru a obține transferarea la infirmerie.

Intrare: meșteresc
meșteresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșteresc
  • meșterescul
  • meșterescu‑
  • meșterească
  • meștereasca
plural
  • meșterești
  • meștereștii
  • meșterești
  • meștereștile
genitiv-dativ singular
  • meșteresc
  • meșterescului
  • meșterești
  • meștereștii
plural
  • meșterești
  • meștereștilor
  • meșterești
  • meștereștilor
vocativ singular
plural
Intrare: meșteri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meșteri
  • meșterire
  • meșterit
  • meșteritu‑
  • meșterind
  • meșterindu‑
singular plural
  • meșterește
  • meșteriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meșteresc
(să)
  • meșteresc
  • meșteream
  • meșterii
  • meșterisem
a II-a (tu)
  • meșterești
(să)
  • meșterești
  • meștereai
  • meșteriși
  • meșteriseși
a III-a (el, ea)
  • meșterește
(să)
  • meșterească
  • meșterea
  • meșteri
  • meșterise
plural I (noi)
  • meșterim
(să)
  • meșterim
  • meșteream
  • meșterirăm
  • meșteriserăm
  • meșterisem
a II-a (voi)
  • meșteriți
(să)
  • meșteriți
  • meștereați
  • meșterirăți
  • meșteriserăți
  • meșteriseți
a III-a (ei, ele)
  • meșteresc
(să)
  • meșterească
  • meștereau
  • meșteri
  • meșteriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meșteresc

  • 1. rar Care aparține meșterului; de meșter; specific meșterului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: meșteșugăresc attach_file un exemplu
    exemple
    • Meșterul Manole. și-a întins activitatea lui meșterească preste toate mănăstirile cîte s-au restaurat și s-au clădit în țeara de peste Olt. ODOBESCU, S. II 507.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Meșter + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

meșteri

  • exemple
    • Ți-au dat în mînă aur și argint ca să le meșterești și să le gravezi. SADOVEANU, O. E. 48.
      surse: DLRLC
    • Meșterea tot ce era de meșterit în jurul casei lor trîntite pe o rînă, sus pe deal. CAMIL PETRESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • Dan meșterea cu briceagul un cărucior. VLAHUȚĂ, D. 300.
      surse: DLRLC
    • Nu ți-am zis să mi le faci subțiri?... Ian vezi cum mi le-ai meșterit. ALECSANDRI, T. I 125.
      surse: DLRLC
  • 2. A pune la punct.
    exemple
    • Întinse hățurile lui Mitu și el coborî, prefăcîndu-se că meșterește ceva la un ham. MIHALE, O. 285.
      surse: DLRLC
    • Toată vremea cît meșterește armele, se uită dușmănos la țăranul pe care nu-l poate mistui. PAS, L. I 96.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Petrișor... se strînge pe banca dinspre ulicioară și meșterește la flaut. DAVIDOGLU, M. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • meșter
    surse: DEX '98 DEX '09