11 definiții pentru mazilie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAZILÍE, mazilii, s. f. (Înv.) Mazilire. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. – Mazil + suf. -ie.

mazilie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 207/4 / Pl: ~ii / E: ngr ] 1 Îndepărtare din scaun a unui domnitor Si: mazilire (1), mazilit1 (1). 2 Destituire a unui boier sau a unui înalt funcționar dintr-o funcție publică Si: mazilire (2), mazilit1 (2). 3 Ordin, dispoziție de scoatere din domnie. 4-5 Stare de mazil (3, 5). 8 Calitate de mazil (8-10). 9 Timp în care un domn rămâne mazil (4).

MAZILÍE, mazilii, s. f. Mazilire. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. – Mazil + suf. -ie.

MAZILÍE, mazilii, s. f. (Învechit) Detronare, destituire, îndepărtare dintr-o funcție; mazilire. Doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepeș ștreang și mazilie. BOLINTINEANU, O. 46. Hărăzi lui Mahomet Socoli carte de mazilie. ODOBESCU, S. A. 150. Mazilia lui Ipsilant și a lui Moruz... a adus războiul de la 1806. GHICA, S. 27. Deputații erau porunciți de Tomșa... să mijlocească mazilia lui [Lăpușneanu]. NEGRUZZI, S. I 142. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. Miron dimpreună cu alți boieri însoți pe Antonie vv. în mazilia lui la Constantinopol. BĂLCESCU, O. I 185.

MAZILIE s. f. 1. (Mold., ȚR) Detronare, destituire. A: Să nu prinză de veste oastea și țara de mazilie. URECHE. Și viniră călărași cu veste de mazilie. N. COSTIN. B: Iarna au avut domnul odihnă în scaunul lui în București, numai întristat foarte pentru mazălia gineri-său, domnului de la Moldova. IST. ȚR. Într-această iarnă s-au întîmplat mazîlie și lui Constantin Duca-Vodă. R. GRECEANU; cf. R. POPESCU. 2. (Mold.) Dispoziție de scoatere din domnie. Numai giumătate de an au domnit și i-au și vinit mazîlia. NECULCE.(Mold.) 3. Stare, calitate de mazil. Acei boieri i-au fost de mare folos la mazilie lui Antiohii-Vodă. NECULCE. Etimologie: mazil + suf. -ie. Cf. ngr. manzília. Vezi și mazil, mazili, mazilime, mazilit.

mazilie f. destituire, revocare din domnie sau din slujbă: carte de mazilie OD.

mazilíe f. (d. mazil). Destituire, revocare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mazilíe (înv.) s. f., art. mazilía, g.-d. art. mazilíei; pl. mazilíi, art. mazilíile

mazilíe s. f., art. mazilía, g.-d. art. mazilíei; pl. mazilíi, art. mazilíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAZILÍE s. v. detronare, mazilire, mazilit.

mazilie s. v. DETRONARE. MAZILIRE. MAZILIT.

Intrare: mazilie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazilie
  • mazilia
plural
  • mazilii
  • maziliile
genitiv-dativ singular
  • mazilii
  • maziliei
plural
  • mazilii
  • maziliilor
vocativ singular
plural

mazilie

  • exemple
    • Doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepeș ștreang și mazilie. BOLINTINEANU, O. 46.
      surse: DLRLC
    • Hărăzi lui Mahomet Socoli carte de mazilie. ODOBESCU, S. A. 150.
      surse: DLRLC
    • Mazilia lui Ipsilant și a lui Moruz... a adus războiul de la 1806. GHICA, S. 27.
      surse: DLRLC
    • Deputații erau porunciți de Tomșa... să mijlocească mazilia lui [Lăpușneanu]. NEGRUZZI, S. I 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Miron dimpreună cu alți boieri însoți pe Antonie vv. în mazilia lui la Constantinopol. BĂLCESCU, O. I 185.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Mazil + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09