MAZILIE s. f. 1. (Mold., ȚR) Detronare, destituire. A: Să nu prinză de veste oastea și țara de mazilie. URECHE. Și viniră călărași cu veste de mazilie. N. COSTIN. B: Iarna au avut domnul odihnă în scaunul lui în București, numai întristat foarte pentru mazălia gineri-său, domnului de la Moldova. IST. ȚR. Într-această iarnă s-au întîmplat mazîlie și lui Constantin Duca-Vodă. R. GRECEANU; cf. R. POPESCU. 2. (Mold.) Dispoziție de scoatere din domnie. Numai giumătate de an au domnit și i-au și vinit mazîlia. NECULCE.(Mold.) 3. Stare, calitate de mazil. Acei boieri i-au fost de mare folos la mazilie lui Antiohii-Vodă. NECULCE. Etimologie: mazil + suf. -ie. Cf. ngr. manzília. Vezi și mazil, mazili, mazilime, mazilit.