MAZILIE, mazilii, s. f. (Învechit) Detronare, destituire, îndepărtare dintr-o funcție; mazilire. Doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepeș ștreang și mazilie. BOLINTINEANU, O. 46. Hărăzi lui Mahomet Socoli carte de mazilie. ODOBESCU, S. A. 150. Mazilia lui Ipsilant și a lui Moruz... a adus războiul de la 1806. GHICA, S. 27. Deputații erau porunciți de Tomșa... să mijlocească mazilia lui [Lăpușneanu]. NEGRUZZI, S. I 142. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. Miron dimpreună cu alți boieri însoți pe Antonie vv. în mazilia lui la Constantinopol. BĂLCESCU, O. I 185.