2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATURITÁTE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p. ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a organismului întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență). ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.

maturitate sf [At: ÎNV. TAB. 65 / V: (înv) ~tor~, (pop) măt~ / E: fr maturité, lat maturitas, -atis] 1 Stare de deplină dezvoltare fizică și intelectuală. 2 (Pex) Perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. 3 (Blg) Stadiu de dezvoltare deplină a unui organ sau a organismului. 4 Coacere a fructelor. 5 (Fig) Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor. 6 Profunzime pe care o dă vârsta, experiența Cf seriozitate. 7 (Îs) Examen de ~ Examen de cultură generală pentru absolvenții liceului.

MATURITÁTE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p. ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență). ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.

MATURITÁTE s. f. Stare de deplină dezvoltare fizică și mai ales intelectuală; calitatea de a fi matur. Deși era în plină maturitate și foarte cunoscut, Ladima nu putea să scrie decît la foi sărace, mai curînd obscure. CAMIL PETRESCU, N. 37. Scrierile care au rămas nepieritoare sînt toate opere ale maturității. VLAHUȚĂ, O. A. II 228. Examen de maturitate = examen pe care îl trece un absolvent al unei școli medii de cultură generală și în urma căruia se bucură de anumite drepturi. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct.

MATURITÁTE s.f. 1. Dezvoltare completă din punct de vedere fizic și (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Fig.) Stadiu înaintat de experiență. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desăvârșită a unui organ sau a organismului întreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturité].

MATURITÁTE s. f. 1. dezvoltare completă din punct de vedere fizic și intelectual; calitatea de a fi matur; perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe. ◊ (fig.) stadiu înaintat de experiență. 2. seriozitate, profunzime. 3. (biol.) dezvoltare desăvârșită a unui organ sau organism, a unui fruct. 4. stadiu de evoluție a solului în care acesta și-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate. (< fr. maturité, lat. maturitas)

MATURITÁTE f. 1) Stare de dezvoltare fizică și intelectuală completă. 2) Caracter matur. 3) Perioadă din viața unui om, cuprinsă între tinerețe și bătrânețe. 4) Stare de dezvoltare deplină (a unui fruct); coacere. 5) Nivel avansat de experiență, acumulat o dată cu înaintarea în vârstă. /<fr. maturité, lat. maturitas, ~atis

maturitate f. 1. starea fructelor, grăunțelor, legumelor când sunt coapte; 2. Med. starea puroiului gata de a se sparge; 3. fig. stare matură, deplină desvoltare: maturitatea vârstei, maturitatea rațiunii.

*maturitáte f. (lat. matúritas, -átis). Starea, calitatea de a fi matur, copt: în Bucovina, din cauza climeĭ recĭ, poama nu ajunge la maturitate. Fig. Starea lucrurilor ajunse la dezvoltarea deplină: maturitatea inteligențeĭ. Prudență pe care țĭ-o dă etatea: a lucra cu maturitate. Med. Starea buboĭuluĭ copt, gata să se spargă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maturitáte s. f., g.-d. art. maturitắții

maturitáte s. f., g.-d. art. maturității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATURITÁTE s. 1. (înv.) bărbăție. (La vârsta ~.) 2. v. coacere. 3. profunzime, seriozitate, temeinicie. (~ gândirii, a sentimentelor cuiva.)

MATURITATE s. 1. (înv.) bărbăție. (La vîrsta ~.) 2. profunzime, seriozitate, temeinicie. (~ gîndirii, a sentimentelor cuiva.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MATURITATE. Subst. Maturitate, vîrstnicie (rar), vîrstă matură, vîrsta maturității, vîrsta marilor împliniri. Bărbăție; plinătatea forțelor. Maturizare, maturare (livr.), maturație, dezvoltare. Experiență, pricepere. Adult. Adj. Matur, maturizat, maturit (rar); adult, vîrstnic, între două vîrste; copt (fig.), dezvoltat, crescut; bărbătesc; femeiesc. Vb. A se maturiza, a se matura (livr.), a deveni matur, a ajunge la maturitate; a fi copt (la os), a fi matur, a fi în puterea vîrstei. V. creștere, experiență, vigoare.

maturitatea sedimentelor, (engl.= sediment maturity) 1. (sedim.), carac- teristică dinamică ce sugerează gradul de prelucrare a sedimentelor epiclastice în mediul lor de transport și depunere și se reflectă prin bogăția acestora în claste de cuarț, prin gradul de rotunjime ridicat și prin sortare granulometrică bună și foarte bună. Nisipurile și gresiile cuarțoase (ex. gresia de Kliwa) sunt dep. mature; 2. (petrogr.), indice de m. dat de prezența min. rezistente la alterare (cuarț) sau raportul zircon-turmalină-rutil (YRT), de asemenea, de gradul bun de sortare și rulare a clastelor dintr-un depozit sedimentar.

Intrare: maturitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maturitate
  • maturitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • maturități
  • maturității
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măturitate
măturitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

maturitate

  • 1. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bărbăție antonime: imaturitate attach_file 2 exemple
    exemple
    • Deși era în plină maturitate și foarte cunoscut, Ladima nu putea să scrie decît la foi sărace, mai curînd obscure. CAMIL PETRESCU, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Scrierile care au rămas nepieritoare sînt toate opere ale maturității. VLAHUȚĂ, O. A. II 228.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. biologie Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a organismului întreg.
      surse: DEX '09 DN
    • 1.3. Stare de deplină dezvoltare a unui fruct.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coacere
    • 1.4. figurat Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență).
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: profunzime seriozitate temeinicie
  • 2. Stadiu de evoluție a solului în care acesta și-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate.
    surse: MDN '00

etimologie: