MATURITATE s. f. Stare de deplină dezvoltare fizică și mai ales intelectuală; calitatea de a fi matur. Deși era în plină maturitate și foarte cunoscut, Ladima nu putea să scrie decît la foi sărace, mai curînd obscure. CAMIL PETRESCU, N. 37. Scrierile care au rămas nepieritoare sînt toate opere ale maturității. VLAHUȚĂ, O. A. II 228. Examen de maturitate = examen pe care îl trece un absolvent al unei școli medii de cultură generală și în urma căruia se bucură de anumite drepturi. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct.