Definiția cu ID-ul 1253753:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATURITATE s. f. 1. Calitatea de a fi matur1, stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală) ; p. e x t. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrînețe. Cf. NEGULICI. Maturitatea începe de pă la 22-23 și ține pîn-la 50 de ani. POLIZU, P. 217/32. Scrierile care au rămas nepieritoare sînt toate opere ale maturității. VLAHUȚĂ, O. A. 462. Jean Cristophe este genial, și geniul este persistența copilăriei în maturitate. IBRĂILEANU, S. L. 35. Pe baza textului original am arătat apoi că această scriere nu este o operă de maturitate, ci chiar „începătura” letopisețului de la romani. BUL. COM. IST. II, 104. Deși era în plină maturitate. . ., Ladima nu putea să scrie decît la foi sărace, mai curînd obscure. CAMIL PETRESCU, N. 37. Ultimii ani ai maestrului sînt tot așa de fertili ca și cei ai maturității sale. CONTEMP. 1956, nr. 494, 4/3. ◊ F i g. Apreciația ce am făcut despre redacția d-tale, am făcut-o cu toată maturitatea spiritului și în deplină cunoștință a cauzei. ROM. LIT. 1851/17. Ipsilanti prezenta răscoala tuturor provinciilor grecești ca o revoluție plănuită de mult, pregătită de mai mulți ani de societăți secrete și patriotice și ajunsă acum la maturitate. OȚETEA, T. V. 181. ♦ Stadiu de dezvoltare deplină (a plantelor) ; coacere (a fructelor). Frunza de tăbac, ajungînd la măturitatea sa, [se ia] de pe tuleu. ÎNV. TAB. 65. Maturitatea, adecă coacerea carea se cade să o socotim în strugur. ÎNV. VIN. 3/11. Fructul a sosit atunci la a sa maturitate. BREZOIANU, A. 314/19. Grinele ajung repede la maturitate și se pot scutura în bătaia ploilor sau a vîntului. SCÎNTEIA, 1 952, nr. 2 389. ♦ F i g. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor. Și fiindcă vorbim de educarea maselor populare, credem că ele au ajuns la maturitatea înțelegerii a oricărui fel de artă, fie ea cît de subtilă. BACOVIA, O. 241. Nu antichitatea a format spiritul modern, ci maturitatea spiritului modern a descoperit antichitatea. OȚETEA, R. 39, cf. 214. A debutat ca poet francez în plină maturitate literară. V. ROM. februarie 1 957, 205. Dezvoltarea și consolidarea mișcării comuniste constituie expresia maturității politice crescînde a clasei muncitoare. LIPTA DE CLASĂ, 1960, nr. 10, 99, cf. SCÎNTEIA, 1960, nr. 5 010. 2. Seriozitate, profunzime (pe care o dă vîrsta, experiența). Dacă s-ar fi pus cu tot dinadinsul, cu toată maturitatea, poate ar fi izbutit. KOGĂLNICEANU, S. A. 115. Ceea ce s-ar mai cere de la acest compozitor este de a studia mai cu matoritate gustul muzical al românilor. FILIMON, O. II, 215, cf. PONTBRIANT, D. [Chestiunile organizării] trebuiesc studiate cu maturitate și cer o discuțiune mai lungă și mai cugetată. MAIORESCU, D. I, 107, cf. id. CR. I 364. Om ca dînsul, care a trăit viața din plin, nu se hotărăște să se însoare decît atunci cînd maturitatea sentimentelor îl leagă pentru totdeauna de o femeie. D. ZAMFIRESCU, R. 185. ◊ Examen de maturitate = examen de cultură generală pentru absolvenții liceului. Esamenele scripturistice de maturitate s-au început la 15 l.c. și s-au încheiat la 21. F (1891), 238. Era în clasa a opta de liceu și... se pregătea pentru examenul de maturitate. AGÎRBICEANU, L. T. 48. Abia atunci s-a dezmeticit candidatul, amintindu-și de unde a cumpărat penițele, cerneala, hîrtia pentru acest examen de maturitate. I. BOTEZ, B. I, 124. - Și: (învechit) matoritáte, (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măturitate. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis. – Matoritate, influențat de mator1.