profunzime sf [At: MARIN, F. 9/21 / Pl: ~i / E: profund + -ime] 1 Capacitate de a judeca, de a înțelege, de a înfățișa lucrurile în esența, în semnificația lor adâncă Si: adâncime, (liv) profunditate (1). 2 Punct, loc, considerate de la suprafața unui lucru, de la un reper dat până la o distanță mare spre interior. 3 Însușire de a fi profund Si: adâncime, (liv) profunditate (2).

PROFUNZIME, profunzimi, s. f. Adîncime. Din ce profunzimi neștiute ale humei sosește licoarea... de care sînt încărcați ciorchinii. BOGZA, C. O. 381. Bălcescu e un cugetător cu mari profunzimi. SADOVEANU, E. 54.

PROFUNZIME s.f. Adîncime; profunditate. ◊ Profunzime de cîmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. [< profund + -ime].

PROFUNZIME s. f. adâncime; profunditate. ♦ ~ de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. (< profund + -ime)

PROFUNZIME ~i f. Caracter profund. /profund + suf. ~ime

profunzime f. profunditate.

*profunditáte f. (lat. profúnditas, -átis). Adîncime, calitatea de a fi profund. – Și *profunzíme.

profunzime s. f., g.-d. art. profunzimii; pl. profunzimi

profunzime s. f., g.-d. art. profunzimii; pl. profunzimi

profunzime s. f., g.-d. art. profunzimii; pl. profunzimi

PROFUNZIME s. 1. v. adânc. 2. v. adâncime. 3. adâncime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. v. importanță. 5. v. maturitate.

PROFUNZIME s. 1. adînc, adîncime, afund, fund, străfund. (Din ~ lacului.) 2. adînc, adîncime, afund, fund, măruntaie (pl.), străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ pămîntului.) 3. adîncime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. adîncime, importanță, însemnătate, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.) 5. maturitate, seriozitate, temeinicie. (~ gîndirii, a sentimentelor cuiva.)