12 definiții pentru matrimoniu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATRIMÓNIU, matrimonii, s. n. Căsătorie. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio.

matrimoniu sn [At: CALENDAR (1861), 1097/25 / Pl: ~ii / E: lat matrimonium, it matrimonio] (Liv) Căsătorie.

MATRIMÓNIU, matrimonii, s. n. (Livr.) Căsătorie. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio.

MATRIMÓNIU s.n. (Liv.) Căsătorie. [Pron. -niu. / < lat. matrimonium].

MATRIMÓNIU s. n. căsătorie. (< lat. matrimonium, it. matrimonio)

MATRIMÓNIU ~i n. livr. Uniune legalizată dintre un bărbat și o femeie; căsătorie; căsnicie. /<lat. matrimonium, it. matrimonio


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matrimóniu [niu pron. nĭu] (ma-tri-) s. n., art. matrimóniul; pl. matrimónii, art. matrimóniile (-ni-i-)

matrimóniu s. n. (sil. -tri-) [-niu pron. -niu], art. matrimóniul; pl. matrimónii, art. matrimóniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATRIMÓNIU s. v. casă, căsătorie, căsnicie, mariaj, menaj.

matrimoniu s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MARIAJ. MENAJ.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATRIMONIU s. n. (Livresc) Căsătorie. Cf. STAMATI, D. Din acest matrimoniu se născu un fiu numit Ioan. CALENDAR (1861), 107/25, cf. PONTBRIANT, D., LM, BARCIANU, ALEXI, W. Un conflict fundamental, care sapă temelia însăși a matrimoniului. CĂLINESCU, E. O. II, 259. Unicul său fiu și singura-i mîngîiere în matrimoniul său nefericit. V. ROM. aprilie 1961, 144. - Pl.: matrimonii. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio.

Intrare: matrimoniu
matrimoniu substantiv neutru
  • silabație: ma-tri- info
  • pronunție: matrimonĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matrimoniu
  • matrimoniul
  • matrimoniu‑
plural
  • matrimonii
  • matrimoniile
genitiv-dativ singular
  • matrimoniu
  • matrimoniului
plural
  • matrimonii
  • matrimoniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matrimoniu

etimologie: