matrimoniu s.n. 1 căsătorie, mariaj, <livr.> conubiu, himeneu, <rar> căsătorire, <fam.> căpătuială, căpătuire, <înv.> împreunare, <fig.; înv.> nod. Matrimoniul are ca scop întemeierea unei familii. 2 căsătorie, mariaj. Matrimoniul lor a durat zece ani. 3 casă¹, căsătorie, căsnicie, mariaj, menaj, <rar> gospodărie, <pop.> însoțire, <înv.> maritagiu, <grec.; înv.> sinichesion. Cei doi au un matrimoniu fericit.