materializare sf [At: NEGULICI / P: ~ri-a~ / Pl: ~zări / E: materializa] 1 Concretizare. 2 Formă concretă de manifestare a unei idei abstracte Si: concretizare. 3 Reprezentare concretă a unui punct geometric.

MATERIALIZARE s. f. Acțiunea de a materializa; concretizare. Orice plusvaloare, în orice formă specială, de profit, dobîndă, rentă etc. s-ar cristaliza mai tîrziu, este după substanța sa materializare de timp de muncă neplătit, MARX, C. I 482.

MATERIALIZARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) materializa și rezultatul ei; concretizare. 2. Reprezentare concretă a unui punct geometric. [Pron. ri-a-. / < materializa].

materializa [At: POLIZU / Pzi: ~zez / E: fr materialiser] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni material (1) Si: a (se) concretiza. 3 vr A deveni material (6).

MATERIALIZA, materializez, vb. I. Tranz. A da formă materială, a transpune în viață, a concretiza. V. realiza, înfăptui. Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a materializat sub ochii întregii lumi ideile leninismului și a dovedit fără putință de tăgadă justețea lor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 8.

MATERIALIZA vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta formă materială, a (se) concretiza. [< fr. matérialiser].

MATERIALIZA vb. tr., refl. a da, a căpăta formă materială, a (se) concretiza. (< fr. matérialiser)

A MATERIALIZA ~ez tranz. (produse ale activității spirituale) A face să se materializeze; a concretiza. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialiser

A SE MATERIALIZA se ~ează intranz. A căpăta formă materială; a deveni real, concret; a se concretiza. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialiser

materializà v. a considera sau reprezenta ca material.

*materializéz v. tr. Fac material, concretizez: pictoru îșĭ materializează visurile. Consider ca lucru material: a materializa sufletu.

materializare (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. materializării; pl. materializări

materializare (-ri-a-) s. f., g.-d. art. materializării; pl. materializări

materializare s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. materializării; pl. materializări

materializa (a ~) (desp. -ri-a-) vb., ind. prez. 1 sg. materializez, 3 materializează, conj. prez. 1 sg. să materializez, 3 să materializeze

materializa (a ~) (-ri-a-) vb., ind. prez. 3 materializează

materializa vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. materalizez, 3 sg. și pl. materializează

materializez.

MATERIALIZARE s. v. concretizare.

MATERIALIZARE s. concretizare, incarnare, întruchipare, întrupare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.)

MATERIALIZA vb. v. concretiza.

MATERIALIZA vb. a (se) concretiza, a (se) încarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.)

MATERIALIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (s e) m a t e r i a l i z a și rezultatul ei; concretizare. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Forma de materializare a gîndirii umane nu este ceva făcut, adăugat unui conținut; ea decurge ca o necesitate obiectivă din însuși miezul ideilor pe care le exprimă. VARLAAM-SADOVEANU, 139. ♦ Formă concretă de manifestare a unei idei abstracte; concretizare. Fiecare din acești oameni. . . și-au întocmit în tinerețe un caiet, ca o materializare a aspirațiilor lor, în care au scris tot ce au auzit și le-a plăcut. BOGZA, C. O. 275. 2. Reprezentare concretă a unui punct geometric. Materializarea unui punct geodezic printr-o bornă sau o baliză, DP. – Pronunțat: -ri-a-. – Pl: materializări. – V. materializa.

MATERIALIZA vb. I. 1. Tranz. și r e f l. A face să devină sau a deveni material (I 1); a (se) concretiza. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., MAIORESCU, CR. I, 14. Poate se materializa filmul acesta al nopții, cu toate amănuntele, coagulîndu-se instantaneu din nevăzut. PETRESCU, O. P. I, 151. În aceste momente de încordare... lucrurile se însuflețesc iar umbrele încep să se materializeze și să aibă glas omenesc. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 159. Limba vorbită manifestă, dimpotrivă, tendința de a materializa, de a concretiza ideea abstractă. S. C. ȘT. (IAȘI), 1956, nr. 1, 63. Eforturile lor rodnice pentru sporirea producției. . . se materializează în măsuri concrete pentru îmbunătățirea continuă a nivelului lor de trai. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 856, cf. V. ROM. septembrie 1 963, 173. ◊ A b s o l. Trebuie să-i lași [inimii] libertatea. . . să materializeze și să idealizeze după plac. MACEDONSKI, O. IV, 93. 2. Refl. A deveni material (I 2). Raporturile dintre oameni, personale și directe în evul mediu, se materializează acum [în capitalism] și economia se separă de gospodărie. OȚETEA, R. 12. – Prez. ind.: materializez.Din fr. matérialiser.