MATERIALIZA vb. I. 1. Tranz. și r e f l. A face să devină sau a deveni material (I 1); a (se) concretiza. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., MAIORESCU, CR. I, 14. Poate se materializa filmul acesta al nopții, cu toate amănuntele, coagulîndu-se instantaneu din nevăzut. PETRESCU, O. P. I, 151. În aceste momente de încordare... lucrurile se însuflețesc iar umbrele încep să se materializeze și să aibă glas omenesc. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 159. Limba vorbită manifestă, dimpotrivă, tendința de a materializa, de a concretiza ideea abstractă. S. C. ȘT. (IAȘI), 1956, nr. 1, 63. Eforturile lor rodnice pentru sporirea producției. . . se materializează în măsuri concrete pentru îmbunătățirea continuă a nivelului lor de trai. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 856, cf. V. ROM. septembrie 1 963, 173. ◊ A b s o l. Trebuie să-i lași [inimii] libertatea. . . să materializeze și să idealizeze după plac. MACEDONSKI, O. IV, 93. 2. Refl. A deveni material (I 2). Raporturile dintre oameni, personale și directe în evul mediu, se materializează acum [în capitalism] și economia se separă de gospodărie. OȚETEA, R. 12. – Prez. ind.: materializez.Din fr. matérialiser.