11 definiții pentru concretizare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. – V. concretiza.

CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. – V. concretiza.

concretizare sf [At: DA / Pl: ~zări / E: concretiza] 1 Prezentare concretă (2). 2 Materializare. 3 Operație a gândirii, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială.

CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. Cuvîntul este concretizarea noțiunii.

CONCRETIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; materializare. ♦ Operație a gândirii constând în legarea generalului de experiența senzorială. [< concretiza].

CONCRETIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) concretiza; materializare. 2. (log.) operație a gândirii, legarea generalului de experiența senzorială. (< concretiza)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concretizare s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

concretizáre s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCRETIZÁRE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. v. finalizare.

CONCRETIZARE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. (SPORT) finalizare, (fig.) fructificare. (~ unui atac la poarta adversă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONCRETIZÁRE s. f. (< concretizá < fr. concretiser, cf. it. concretizzare): proces de câștigare a valorii concrete, de încorporare a unui sens concret, de înlocuire a unui sens abstract prin unul concret de către o parte de vorbire, în cadrul unui enunț (opus: deconcretizárev.).

Intrare: concretizare
concretizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concretizare
  • concretizarea
plural
  • concretizări
  • concretizările
genitiv-dativ singular
  • concretizări
  • concretizării
plural
  • concretizări
  • concretizărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concretizare, concretizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cuvântul este concretizarea noțiunii. DLRLC
    • 1.1. Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi concretiza DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.