matematică sf [At: AMFILOHIE, G. 7/19 / V: (înv) ~tim~ (S și: mathim~) / G-D: ~icii, (rar) ~ticei / Pl: ~ici / E: ngr μαθηματιкή, lat mathematica, it matematica, fr mathématique] 1 (Șip) Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale prin raționament deductiv. 2 (Pex) Obiect de învățământ la care se studiază matematica (1).

MATEMÁTICĂ, matematici, s. f. Știință care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale (cu ajutorul raționamentului deductiv). – Din lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica.

MATEMATÍCĂ, matematici, s. f. Știința care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale. Fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. EMINESCU, N. 52. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. GHICA, A. 512.

MATEMÁTICĂ s.f. Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale. [Cf. lat. mathematica, it. matematica, fr. mathématique].

MATEMÁTICĂ ~ci f. Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale, ce pot fi calculate și măsurate. [G.-D. matematicii] /<lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica

MATEMÁTIC², -Ă, matematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale (cu ajutorul raționamentului deductiv). 2. Adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, lat. mathematica.

matematic², ~ă [At: MN (1836) 51²/7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mathématique, it matematico, ger mathematisch] 1 a Care aparține matematicii Si: (înv) matematicesc (1). 2 a Referitor la matematică Si: (înv) mcitematicesc (2). 3 a Bazat pe principiile matematicii Si: (înv) matematicesc (3). 4 sna Spațiu al cunoașterii unde acționează legile matematicii (1). 5 av Exact.

MATEMÁTIC², -Ă, matematici, -ce, adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, it. matematico.

MATEMÁTIC, -Ă, matematici, -e, adj. Care se referă la matematică, de matematică, bazat pe principiile matematicii. Analiză matematică. ▭ Dionis făcea c-un. creion un calcul matematic. EMINESCU, N. 35. ♦ Fig. Precis, riguros, exact.

MATEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la matematică, bazat pe matematică. ♦ adv. Exact, precis, riguros. [Cf. fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch < lat. mathematicus].

MATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii. ◊ (adv.) exact, precis, riguros. II. s. f. știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale cu ajutorul raționamentului deductiv, entitățile de natură abstractă, precum și relațiile dintre acestea. (< fr. mathématique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica)

MATEMÁTIC² adv. Cu mare precizie. /<fr. mathématique, it. matematico

MATEMÁTIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de matematică; bazat pe principiile matematicii. 2) Care vădește o exactitate riguroasă. Precizie ~că. /<fr. mathématique, it. matematico

matematic a. 1. relativ la matematice; 2. fig. riguros, exact. ║ m. cel ce știe sau profesează matematicile.

matematìce f. pl. știintă ce are de obiect mărimile măsurabile. Numele de matematice a fost în special rezervat aritmeticei (număr), geometriei (întindere) si mecanicei (forță), cari, din cauza preciziunii lor, sunt considerate ca științe prin excelență.

*matemátic, -ă adj. (vgr. mathematikós, d. máthema, știință, mantháno, învăț). Relativ la matematică: științe matematice. Fig. Perfect riguros, exact, precis: preciziune matematică. S. m. și f. Persoană care știe matematica. S. f. Știința care se ocupă de proprietățile mărimiĭ întru cît poate fi calculată saŭ măsurată (aritmetica, algebra, geometria, trigonometria ș. a.): a studia matematica saŭ matematicile (după cum subînțelegĭ știința saŭ științele). Matematica pură, matematica abstractă (algebra, geometria). Matematica mixtă saŭ aplicată, care consideră proprietățile mărimiĭ în oarecare corpurĭ saŭ subĭecte (astronomia, mecanica). Fizica matematică, aceĭa în care legile fizice-s traduse pin ecŭațiunĭ. Adv. În mod matematic, absolut precis: a calcula matematic.

matematică (știință) s. f., g.-d. art. matematicii; pl. matematici

matemátică (știința) s. f., g.-d. art. matemáticii; pl. matemátici

matematică, pl. matematici

matematică, -ci.

matematic¹ adj. m., pl. matematici; f. matematică, pl. matematice

matemátic adj. m., pl. matemátici; f. sg. matemátică, pl. matemátice

MATEMÁTIC adj. (înv.) matematicesc. (Operație ~.)

MATEMÁTIC adv. v. exact, fix, precis, punct.

MATEMATIC adj. (înv.) matematicesc. (Operație ~.)

matematic adv. v. EXACT. FIX. PRECIS. PUNCT.

MATEMÁTIC, -Ă adj. (cf. fr. mathématique, it. matematico, lat. mathematicus): în sintagma lingvistică matematică (v.).

MATEMÁTICĂ (< fr., lat., it.) s. f. Știință care studiază, cu ajutorul raționamentului deductiv, proprietățile entităților de natură abstractă (ex. numere, puncte, mulțimi etc.), precum și relațiile dintre acestea. Noțiunile cu care operează matematica sunt obținute prin abstractizarea proprietăților calitative specifice ale obiectelor și fenomenelor din lumea înconjurătoare, nedepinzând deci de conținutul concret al acestora. Definirea noțiunilor și a relațiilor dintre ele se face cu precizie maximă, iar concluziile și rezultatele la care se ajunge sunt valabile numai dacă au fost riguros demonstrate. V. algrebră, analiză, geometrie.

GAZETA MATEMATICĂ, revistă lunară de specialitate, care apare la București începând cu 15 sept. 1895, din inițiativa unui colectiv de ingineri condus de I.M. Ionescu.

MATEMATICĂ s. f. (Uneori la pl. cu înțeles de sg.) Știință care studiază obiecte abstracte deduse din experiență, precum și funcțiile și relațiile lor ; p. e x t. obiectul de învățămînt respectiv. Așăzară școale. . . de mathimatică și de astronomie. AMFILOHIE, G. [prefață] 7/19. În limba românească să se învețe:. . . istoria, matimatica, moralul, economia pamîntească și politicească (a. 1 828). URICARIUL, VII, 180/7. Să orînduiască din fieșcare Prințipat cîte o persoană cu știință dă mathimatică (a. 1842). DOC. EC. 769. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 512. Învață matematicile sub vestitul Bernoully. NEGRUZZI, S. II, 143, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. EMINESCU, N. 52. Capitală, studii, predispozițiuni directe spre matematică. BACOVIA, O. 241. Deunăzi, dascălul nostru de matematici s-a coborît pe scări val-vîrtej. I. BOTEZ, I, 46, cf. 84. Orientîndu-mă de la franceză, greacă și matematici spre acest continent al necunoscutului, m-am cufundat spre noutatea lui cu deliciu. SADOVEANU, O. XVI, 421. Dezvoltarea matematicii a fost permanent legată de dezvoltarea mecanicii și fizicii, de dezvoltarea tehnicii, de producție. CONTEMP. 1953, nr. 338, 5/1. Se corectă, vrînd. . . să păstreze absolutul numai pentru domeniul matematicei. V. ROM. iulie 1 954, 15. Aplicarea matematicilor la schemele cu contacte și relee este însă deosebită de cea obișnuită în fizică și tehnică. CONTEMP. 1 956, nr. 488, 5/4. Un număr de 18 tineri muncitori . . . capătă noțiuni de matematici și desen tehnic. SCÎNTEIA, 1960, nr. 5 017. Matematica are un rol important prin aplicațiile ei în științele naturii și în cele tehnice sau sociale. LTR². – Pl.: matematici. Gen. -dat.: matematicii și (rar) matematicei. – Și: (învechit) matimátică (scris și mathimatică) s.f. – Din ngr. ματηπατική lat. mathematica, it. matematica, fr. mathématique.

MATEMATIC ², -Ă adj. Care se referă la matematică, de matematică, bazat pe principiile matematicii; (învechit) matematicesc. Cf. URSU, T. Ș. 233. Calcul matematic. MN (1836), 51 ²/7, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35, cf. 33, BARCIANU. Maxwell a clădit. . . o teorie matematică revoluționară. CIȘMAN, FIZ. II, 557. Studiul matematic al mecanismelor. . . cuprinde trei probleme însemnate. CONTEMP. 1956, nr. 484, 5/5. ◊ Analiză matematică v. a n a l i z ă. ◊ (Substantivat) A redus matematicul la logic, instaurînd astfel un logicism pur al științelor formale. JOJA, S. L. 351. ♦ (Adverbial) Precis, exact, riguros. Din practica fabricației industriale, se știe că o piesă nu poate fi executată precis matematic, cu dimensiunile indicate în desen. IOANOVICI, TEHN. 368, cf. PREDA, R. 110. - Pl.: matematici, -ce. – Din ngr. ματηματικός, fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch.