3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁTĂ s.f. Produs metalurgic intermediar între minereul brut și produsul finit. [< fr. matte].

MÁTĂ s. f. produs metalurgic între minereul brut și produsul finit. (< fr. matte)

MAT2, -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters2. 2. (Despre sticlă; p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.

mat2, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: mați, ~e / E: fr mat, ger matt] 1 Fără luciu, fără strălucire. 2 (D. sticlă sau obiecte de sticlă) Lipsit de transparență Vz opac. 3 Fără lumină Si: acoperit, împâclit. 4 (Fig; d. sunete) Care are rezonanță slabă Si: înfundat, surd.

MAT2, -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters2. 2. (Despre sticlă; p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.[1]

  1. Forma de masculin plural (mați) lipsește în sursă și a fost adăugată de noi. — gall

MAT2, -Ă, mați, -te, adj. Fără luciu, fără strălucire, șters. Ochii îi deveniseră de un albastru mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223. Cu coatele pe masă, cu obrazul arămiu-mat.. declamă autoritar, ca într-un consiliu de familie. C. PETRESCU, Î. I 6. Din cerul mat, încovoiat pe zare Ca un imens cuptor de porțelan Un soare imobil și diafan Trimite raze perpendiculare. TOPÎRCEANU, M. 18. ◊ (Adverbial) Mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat. EMINESCU, N. 81. ♦ (Despre sticlă) Care nu este transparentă. Era o odăiță cu divan și c-un dulăpior cu geam mat alături. SADOVEANU, P. M. 184. ♦ Fig. (Despre sunete) Fără rezonanță, surd. Răsună-n noaptea lumei cîntul mării blînd și mat. EMINESCU, O. IV 119.

MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; șters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanță. [< fr. mat].

MATÁ vb. tr. 1. a face mat, a înlătura luciul la pânzeturi sau la fire de mătase artificială. 2. a etanșa îmbinarea dintre două foi de tablă groasă; a ștemui. 3. a introduce mortar în rosturi prin batere. (<fr. mater)

MAT2, -Ă adj. 1. lipsit de luciu; opac. 2. (despre sunete) lipsit de rezonanță. (< fr. mat)

MATÁ vb. tr. 1. a face mat, a înlătura luciul la pânzeturi sau la fire de mătase artificială. 2. a etanșa îmbinarea dintre două foi de tablă groasă; a ștemui. 3. a introduce mortar în rosturi prin batere. (< fr. mater)

MAT1 ~ă (mați, ~e) 1) Care este lipsit de luciu; fără strălucire. 2) (despre sticlă) Care este lipsit de transparență; fără transparență. 3) (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fără rezonanță; șters; surd. /<fr. mat, germ. matt

mat a. 1. ce n’are lustru: aur mat; 2. (la jocul de șah) perdut: șah și mat.

2) *mat, -ă adj. (fr. mat, d. mat 1). Fără lustru: geamurĭ mate (cețate), aur mat. Fără răsunet, înfundat: sunet mat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mátă s. f., g.-d. art. mátei; pl. máte

mat1 adj. m., pl. mați; f. mátă, pl. máte

mat adj. m., pl. mați; f. sg. mátă, pl. máte

matá vb., ind. prez. 1 sg. matéz, 3 sg. și pl. mateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAT adj. 1. v. opac. 2. lăptos. (Un geam ~.)

arată toate definițiile

Intrare: mată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ma
  • mata
plural
  • mate
  • matele
genitiv-dativ singular
  • mate
  • matei
plural
  • mate
  • matelor
vocativ singular
plural
Intrare: mat (adj.)
mat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mat
  • matul
  • matu‑
  • ma
  • mata
plural
  • mați
  • mații
  • mate
  • matele
genitiv-dativ singular
  • mat
  • matului
  • mate
  • matei
plural
  • mați
  • maților
  • mate
  • matelor
vocativ singular
plural
Intrare: mata (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mata
  • matare
  • matat
  • matatu‑
  • matând
  • matându‑
singular plural
  • matea
  • matați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matez
(să)
  • matez
  • matam
  • matai
  • matasem
a II-a (tu)
  • matezi
(să)
  • matezi
  • matai
  • matași
  • mataseși
a III-a (el, ea)
  • matea
(să)
  • mateze
  • mata
  • mată
  • matase
plural I (noi)
  • matăm
(să)
  • matăm
  • matam
  • matarăm
  • mataserăm
  • matasem
a II-a (voi)
  • matați
(să)
  • matați
  • matați
  • matarăți
  • mataserăți
  • mataseți
a III-a (ei, ele)
  • matea
(să)
  • mateze
  • matau
  • mata
  • mataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mat (adj.)

etimologie:

mata (vb.)

  • 1. A face mat, a înlătura luciul la pânzeturi sau la fire de mătase artificială.
    surse: MDN '00
  • 2. A etanșa îmbinarea dintre două foi de tablă groasă.
    surse: MDN '00 sinonime: ștemui
  • 3. A introduce mortar în rosturi prin batere.
    surse: MDN '00

etimologie: