opțiuni
  • info

8 definiții pentru ștemui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTEMUI, ștemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. – Din germ. stemmen.

ȘTEMUI, ștemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. – Din germ. stemmen.

ștemui vt [At: ORBONAȘ, MEC. 399 / Pzi: ~esc / E: ger stemmen] 1 (C. i. porțiunile sudate sau nituite ale unor bucăți de tablă, ale unor piese etc.) A presa (prin ciocănire) în vederea obținerii unei îmbinări omogene și etanșe. 2 (Reg) A dăltui (1).

ȘTEMUI, ștemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi (cu o daltă specială) marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru ă asigura etanșeitatea îmbinării.

ȘTEMUI vb. tr. a etanșa marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelte speciale. (după germ. stemmen)

A ȘTEMUI ~iesc tranz. (piese de tablă sau de metal) A îmbina rigid prin îndoirea și presarea marginilor sau prin nituire. /<germ. stemmen

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștemui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștemuiesc, 3 sg. ștemuiește, imperf. 1 ștemuiam; conj. prez. 1 sg. să ștemuiesc, 3 să ștemuiască

ștemui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștemuiesc, imperf. 3 sg. ștemuia; conj. prez. 3 să ștemuiască

ștemui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștemuiesc, imperf. 3 sg. ștemuia; conj. prez. 3 sg. și pl. ștemuiască

Intrare: ștemui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștemui
  • ștemuire
  • ștemuit
  • ștemuitu‑
  • ștemuind
  • ștemuindu‑
 singular plural
  • ștemuiește
  • ștemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștemuiesc
 (să)
  • ștemuiesc
  • ștemuiam
  • ștemuii
  • ștemuisem
a II-a (tu)
  • ștemuiești
 (să)
  • ștemuiești
  • ștemuiai
  • ștemuiși
  • ștemuiseși
a III-a (el, ea)
  • ștemuiește
 (să)
  • ștemuiască
  • ștemuia
  • ștemui
  • ștemuise
plural I (noi)
  • ștemuim
 (să)
  • ștemuim
  • ștemuiam
  • ștemuirăm
  • ștemuiserăm
  • ștemuisem
a II-a (voi)
  • ștemuiți
 (să)
  • ștemuiți
  • ștemuiați
  • ștemuirăți
  • ștemuiserăți
  • ștemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștemuiesc
 (să)
  • ștemuiască
  • ștemuiau
  • ștemuiră
  • ștemuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștemui, ștemuiescverb

  • 1. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.