MASTER, (1) mastere, s. n., (2) masteri, s. m. 1. S. n. Masterat. 2. S. m. Persoană care a obținut acest titlu. – Din engl. master.

MASTER¹ s. m. (În țările de limbă engleză) Titlu universitar, precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultății. (< engl. master)

MASTER² s. n. (inform.) Ultima listare a unui text înainte de fotocopiere. (< amer. master)

master s. n. (cuv. engl. americ.; înv.) ◊ „Aici se adunaseră vreo treizeci de actori din toate colțurile țării [S.U.A.] pentru a-și da master-ul în arta teatrală.” R.lit. 3 IV 84 p. 24. ◊ „Din toamnă voi introduce master-ul, a anunțat Liviu Maior.” ◊ „22” 15/94 p. 6. ◊ „Candidații reușiți la concursul de admitere în ciclul de studii aprofundate (master) vor avea în acest an prioritate la cazarea în căminele studențești.” R.l. 29 IX 95 p. 5; v. și Academica 5/94 p. 6, ◊ „22” 35/94 p. 6 (din master[’s degree] din sistemul universitar american)

mașter, ~ă [At: FL. D. (1680), 81^r/18 / V: ~e sf / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 smf (Îrg) Părinte vitreg. 2 a (Reg; d. frați, surori) Vitreg. 3 a (Fig) Nemilos.

MAȘTER, -Ă, mașteri, -e, adj. Care se poartă neomenos cu altul; aspru, rău, crud. V. vitreg. (Fig.) Și-ntr-o noapte-un vifor mașter ți-a smuls cumpăna fîntînii. GOGA, C. P. 37.

!master² (titlu științific) (rar) s. m., pl. masteri

master¹ (masterat) s. n., pl. mastere

master² (masterat) s. n., pl. mastere

master¹ (absolvent de masterat) s. m., pl. masteri

master s. m.

mașter (vitreg) (reg.) adj. m. (frate ~), pl. mașteri; f. mașteră (soră ~), pl. maștere

mașter (vitreg, crud) (reg.) adj. m., pl. mașteri; f. mașteră, pl. maștere

mașter adj. m., pl. mașteri; f. sg. mașteră, pl. maștere

MAȘTER adj. v. vitreg.

mașter adj. v. VITREG.

MASTER [má:stə], William Howell (1915-2001), medic și sexolog american. Împreună cu soția sa, Virginia E. Johnson, inițiază terapiile impotenței și frigidității („Dizarmoniile sexuale și tratamentul lor”, „Dragoste și sexualitate”).

MAȘTER, -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Învechit și regional) Mamă vitregă sau tată vitreg. Deci maștera l-au luat pre cocon și l-au dus la casa sa. FL. D. (1680), 81^r/18. Nevoindu-se maștera să le mănînce avearea părinților, îi pîrî la domnu că sînt creștini. MINEIUL (1 776), 186^r2/14. Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat; Îngăduitorul vodă, însă, e mai vinovat. DAVILA, V. V. 34. Că-i de vină maicâ-ta, Maicâ-ta, Mașteră-ta; Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNIK-BÎRSEANU, 257. 2. Adj. (Regional; despre frați, surori) Vitreg. Frați mașteri. ALR II/I MN 65, 2 625/157, cf. ib. 2 625/172, 192, 325, ib. II/I h 134. Surori maștere. ALR II/I h 134. ♦ F i g. Aspru, crud, nemilos. Și-ntr-o noapte-un vifor mașter ți-a smuls cumpăna fîntînii. GOGA, C. P. 37. – Pl.: mașteri, -e. – Și: (1) măștere s. f. ALR II/I MN 67, 2 623/575. – Etimologia necunoscută. Probabil contaminare în care primul element este maștehă.

MAȘTERE s. f. v. mașter.