2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁSTER, (1) mastere, s. n., (2) masteri, s. m. 1. S. n. Masterat. 2. S. m. Persoană care a obținut acest titlu. – Din engl. master.

MÁSTER2 s. n. (Inform.) Ultima listare a unui text înainte de fotocopiere. (< amer. master)

MÁSTER1 s. m. (În țările de limbă engleză) Titlu universitar, precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultății. (< engl. master)

máster s. n. (cuv. engl. americ.; înv.) ◊ „Aici se adunaseră vreo treizeci de actori din toate colțurile țării [S.U.A.] pentru a-și da master-ul în arta teatrală.” R.lit. 3 IV 84 p. 24. ◊ „Din toamnă voi introduce master-ul, a anunțat Liviu Maior.” ◊ „22” 15/94 p. 6. ◊ „Candidații reușiți la concursul de admitere în ciclul de studii aprofundate (master) vor avea în acest an prioritate la cazarea în căminele studențești.” R.l. 29 IX 95 p. 5; v. și Academica 5/94 p. 6, ◊ „22” 35/94 p. 6 (din master[’s degree] din sistemul universitar american)

mașter, ~ă [At: FL. D. (1680), 81r/18 / V: ~e sf / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 smf (Îrg) Părinte vitreg. 2 a (Reg; d. frați, surori) Vitreg. 3 a (Fig) Nemilos.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, adj. Care se poartă neomenos cu altul; aspru, rău, crud. V. vitreg. (Fig.) Și-ntr-o noapte-un vifor mașter ți-a smuls cumpăna fîntînii. GOGA, C. P. 37.

MÁȘTERĂ, maștere, s. f. Mamă vitregă. Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat. DAVILA, V. V. 34. Că-i de vină maică-ta, Maică-ta, Mașteră-ta, Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNÍK-BÎRSEANU, 257. – Variante: máștihă (SADOVEANU, D. P. 65, NEGRUZZI, S. II 144), máștigă (ALECSANDRI, T. I 356), máștie (SBIERA, P. 169), máștină (ȘEZ. VII 71) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máster2 (masterat) s. n., pl. mástere

máster1 (absolvent de masterat) s. m., pl. másteri

máșter (vitreg, crud) (reg.) adj. m., pl. máșteri; f. máșteră, pl. máștere

máșteră (mamă vitregă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. máșterei; pl. máștere

máșter adj. m., pl. máșteri; f. sg. máșteră, pl. máștere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MASTER [má:stə], William Howell (1915-2001), medic și sexolog american. Împreună cu soția sa, Virginia E. Johnson, inițiază terapiile impotenței și frigidității („Dizarmoniile sexuale și tratamentul lor”, „Dragoste și sexualitate”).

Intrare: master
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • master
  • masterul
  • masteru‑
plural
  • masteri
  • masterii
genitiv-dativ singular
  • master
  • masterului
plural
  • masteri
  • masterilor
vocativ singular
plural
Intrare: mașter
mașter adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașter
  • mașterul
  • mașteru‑
  • mașteră
  • maștera
plural
  • mașteri
  • mașterii
  • maștere
  • mașterele
genitiv-dativ singular
  • mașter
  • mașterului
  • maștere
  • mașterei
plural
  • mașteri
  • mașterilor
  • maștere
  • mașterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)