2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁSTER, (1) mastere, s. n., (2) masteri, s. m. 1. S. n. Masterat. 2. S. m. Persoană care a obținut acest titlu. – Din engl. master.

MÁSTER1 s. m. (În țările de limbă engleză) Titlu universitar, precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultății. (< engl. master)

MÁSTER2 s. n. (Inform.) Ultima listare a unui text înainte de fotocopiere. (< amer. master)

máster s. n. (cuv. engl. americ.; înv.) ◊ „Aici se adunaseră vreo treizeci de actori din toate colțurile țării [S.U.A.] pentru a-și da master-ul în arta teatrală.” R.lit. 3 IV 84 p. 24. ◊ „Din toamnă voi introduce master-ul, a anunțat Liviu Maior.” ◊ „22” 15/94 p. 6. ◊ „Candidații reușiți la concursul de admitere în ciclul de studii aprofundate (master) vor avea în acest an prioritate la cazarea în căminele studențești.” R.l. 29 IX 95 p. 5; v. și Academica 5/94 p. 6, ◊ „22” 35/94 p. 6 (din master[’s degree] din sistemul universitar american)

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

mașter, ~ă [At: FL. D. (1680), 81r/18 / V: ~e sf / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 smf (Îrg) Părinte vitreg. 2 a (Reg; d. frați, surori) Vitreg. 3 a (Fig) Nemilos.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, adj. Care se poartă neomenos cu altul; aspru, rău, crud. V. vitreg. (Fig.) Și-ntr-o noapte-un vifor mașter ți-a smuls cumpăna fîntînii. GOGA, C. P. 37.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máster2 (masterat) s. n., pl. mástere

máster1 (absolvent de masterat) s. m., pl. másteri

máșter (vitreg, crud) (reg.) adj. m., pl. máșteri; f. máșteră, pl. máștere

máșter adj. m., pl. máșteri; f. sg. máșteră, pl. máștere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MASTER [má:stə], William Howell (1915-2001), medic și sexolog american. Împreună cu soția sa, Virginia E. Johnson, inițiază terapiile impotenței și frigidității („Dizarmoniile sexuale și tratamentul lor”, „Dragoste și sexualitate”).


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAȘTER, -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Învechit și regional) Mamă vitregă sau tată vitreg. Deci maștera l-au luat pre cocon și l-au dus la casa sa. FL. D. (1680), 81r/18. Nevoindu-se maștera să le mănînce avearea părinților, îi pîrî la domnu că sînt creștini. MINEIUL (1 776), 186r2/14. Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat; Îngăduitorul vodă, însă, e mai vinovat. DAVILA, V. V. 34. Că-i de vină maicâ-ta, Maicâ-ta, Mașteră-ta; Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNIK-BÎRSEANU, 257. 2. Adj. (Regional; despre frați, surori) Vitreg. Frați mașteri. ALR II/I MN 65, 2 625/157, cf. ib. 2 625/172, 192, 325, ib. II/I h 134. Surori maștere. ALR II/I h 134. ♦ F i g. Aspru, crud, nemilos. Și-ntr-o noapte-un vifor mașter ți-a smuls cumpăna fîntînii. GOGA, C. P. 37. – Pl.: mașteri, -e. – Și: (1) măștere s. f. ALR II/I MN 67, 2 623/575. – Etimologia necunoscută. Probabil contaminare în care primul element este maștehă.

Intrare: master
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • master
  • masterul
  • masteru‑
plural
  • masteri
  • masterii
genitiv-dativ singular
  • master
  • masterului
plural
  • masteri
  • masterilor
vocativ singular
plural
Intrare: mașter
mașter adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașter
  • mașterul
  • mașteru‑
  • mașteră
  • maștera
plural
  • mașteri
  • mașterii
  • maștere
  • mașterele
genitiv-dativ singular
  • mașter
  • mașterului
  • maștere
  • mașterei
plural
  • mașteri
  • mașterilor
  • maștere
  • mașterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mașter

etimologie: