masclu sn vz maslu

maslă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~le / E: rs масло „ulei de pictură”] 1 (La jocul de cărți) Culoare. 2 (La jocul de cărți; înv; îs) ~ bătătoare Culoare de atu. 3 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

masliu sn vz maslu

maslu sn [At: PARACLIS (1639), 252 / V: (reg) ~sclu, ~liu / Pl: ~ri, ~le / E: slv масло „ulei”] 1 Una dintre cele șapte Taine ale Bisericii ortodoxe. 2 Slujbă bisericească oficiată pentru un om grav bolnav și la care se face ungerea cu mir. 3 Slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru Marele Mir, oficiată în joia dinaintea Paștelui. 4 (Reg) ~ul casei Sfințire a casei Si: sfeștanie. 5 (Reg) Ungere a mortului cu mir. 6 (Nob) Untdelemn sfințit.

MASLĂ, masle, s. f. (Învechit și arhaizant; la cărțile de joc) Culoare (4). Lipsea din sobor numai craiul de ghindă, care se afla la dreapta jos, cu aprodul de aceeași maslă. SADOVEANU, Z. C. 209.

MASLU, masluri, s. n. Slujbă religioasă care se oficiază pentru un om grav bolnav (sau la anumite sărbători bisericești mari), însoțită de ungere cu untdelemn sfințit. Dă pentru un maslu, mînca-te-aș. PAS, Z. I 117.

MASLĂ ~e f. rar Fiecare dintre cele patru culori la cărțile de joc. /<rus. maslo

MASLU ~e n. Slujbă religioasă creștină (pentru muribunzi) la care se face ungerea cu mir. [Pl. și masluri] /<sl. maslo

maslă f. coloarea cărților de joc: masla caratelor, picelor, cupelor. [V. maslu, coloare = unsoare].

maslu n. ungerea mortului cu sfântul mir. [Slav. MASLO].

máslă f., pl. e (rus. máslo, unt-de-lemn, mastĭ, unsoare, coloare [la cărțile de joc], extrema uncțiune, d. vsl. mastŭ, unsoare, coloare. V. maslu). Vechĭ. Rar. Coloarea ochilor omuluĭ cînd i se dă (ghicește) în cărțĭ (spatia, negru; cupa, căpruĭ; caró albastru; pica, verde).

máslu n., pl. urĭ (vsl. maslo, unsoare, d. mastiti, a unge, a văpsi, mazati, a unge, máslo, unt-de-lemn, unt. V. maslă, maslină, po-măzuĭesc). Unu din cele șapte mistere bisericeștĭ, ceremonia ungeriĭ cu mir a unuĭ bolnav de moarte. Ceremonie pe care o face preutu în biserică Mercurea dimineața după Floriĭ și în care întrebuințează mir.

maslă (culoare la cărțile de joc) (rar) s. f., g.-d. art. maslei; pl. masle

!maslu (slujbă religioasă) s. n., art. maslul; pl. masluri

maslă (culoare la cărțile de joc) (rar) s. f., g.-d. art. maslei; pl. masle

maslu (slujbă religioasă) s. n., art. maslul; pl. masluri/masle

maslă s. f., g.-d. art. maslei; pl. masle

maslu s.n., art. maslul; pl. masluri / masle

maslu, -luri.

maslu (masluri), s. n. – Miruit, împărtășanie. Sl. maslo „unsoare, ulei” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188; Berneker, II, 23), cf. bg., sb. maslo „ulei”, sb., cr. masla „maslu”. E dubletul lui maslă, s. f. (semn la cărțile de joc, culoare), cf. rus. masti „culoare la cărțile de joc”, față de sl. mastiti „a unge”. – Der. măslui, vb. (a trișa, a însemna cărțile de joc), cf. bg. masljă „a unge”; măsluitor, s. m. (trișor). – Cf. măslin.

maslu, masluri s. n. Taina care, prin rugăciunile preoților (în număr de 7, 5 sau 3) și prin ungerea cu untdelemnul sfințit de ei, împărtășește harul cel dumnezeiesc, tămăduirea de bolile trupului și iertarea păcatelor. Se face de obicei la patul bolnavului. ◊ Maslu de obște = taina maslului săvârșită de preoți (în număr de 7, 5 sau 3) în biserică, unde se află mai mulți credincioși sau bolnavi care sunt unși cu untdelemnul sfințit. Cu acest untdelemn se pot unge și trupurile celor decedați. – Din sl. maslo „ulei”.

MASLĂ s. v. culoare.

maslă s. v. CULOARE.

maslu, s.n. – (bis.) Slujbă religioasă pentru persoanele bolnave. – Din sl. maslo „ulei, unsoare” (DER, DEX, MDA).

MÁSCLU s. n. v. maslu.

MÁSLĂ s. f. 1. (La jocul de cărți) Culoare. Cf. COSTINESCU, CIHAC, II, 188, DDRF, ȘĂINEANU, U., ALEXI, W., TDRG. Lipsea din sbor [= sobor] numai craiul de ghindă, care se afla la dreapta jos, cu aprodul de aceeași maslâ, adică cu dorul său. SADOVEANU, Z. C. 209. ◊ (învechit) Maslă bătătoare = culoare de atu. Cf. STAMATI, D., BARCIANU. 2. (Regional) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape (Sarinasu-Tulcea). H XIV 430. - Pl.: masle. – Din rus. масло „ulei de pictură”.

MÁSLIU s. n. v. maslu.

MÁSLU s. n. 1. Slujbă bisericească oficiată pentru un om grav bolnav și la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea dinaintea paștelui. Șapte taine sănt a legei noao, botezul.. . , căsătoria, maslul. PARACLIS (1 639), 252. Maslele ce slujesc preoții la bolnav (a. 1645). GCR I, 115/5. Și carii vor fi bolnavi, ca să ispoveduiască mai adese, făcindu-și și maslu (a. 1 741). id. ib. ii, 29/6. Miercuri dimineața era obiceiu de a se făcea masle în spătăria cea mică. . . săvîrșind sfîntul maslu însuși mitropolitul, cu alți arhierei. GHEORGACHI, LET. III, 311/13. Sărindarele, acatistele, sfeștaniile, maslurile și paraclisele îmbogățesc epitropia bisericei. GHICA, S. 366. Am să-mi fac masli. ALECSANDRI, T. 1180.I-au făcut și masle cu trei preuți, au căutat-o și cu babe, dar degeaba. CONTEMPORANUL, v₁ 105, cf. IV, 300, CANDREA, F. 173, 229. Să li se facă masliu și să li se sfințească apă. PAMFILE, S. V. 88. Atîta slăbise, încît au fost poftiți preoți de i-au făcut sfintele masle. SADOVEANU, O. X, 518. Dă pentru un maslu, mînca-te-aș! PAS, Z. I, 117. Își descîntau, își desfăceau, își ceteau, își făceau sf. maslu și tot degeaba. ȘEZ. I, 248, cf. V, 105. Șapte popi masclu-ș fac. ALEXICI, L. P. 202. ◊ (Regional) Maslul casei = sfințirea casei; sfeștanie. Cf. CHEST. II 69/82, ALR II/I MN 103, 2 773/551. ♦ (Regional) Ungere a mortului cu mir. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., ȘĂINEANU D.U., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. (Neobișnuit) Untdelemn sfințit. (F i g.) Sînt încă mulți bărbați. . . din copiii de la 1848, cari au păstrat. . . cu sfințenie pe fruntea și în sufletul lor prețiosul maslu de patriotism cu care au fost miruiți în școalele românești. ODOBESCU, S. III, 328. - Pl.: masluri și masle. - Și: (regional) másclu, másliu s. n. – Din v. sl. масло „ulei”.