maslu (masluri), s. n. – Miruit, împărtășanie. Sl. maslo „unsoare, ulei” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188; Berneker, II, 23), cf. bg., sb. maslo „ulei”, sb., cr. masla „maslu”. E dubletul lui maslă, s. f. (semn la cărțile de joc, culoare), cf. rus. masti „culoare la cărțile de joc”, față de sl. mastiti „a unge”. – Der. măslui, vb. (a trișa, a însemna cărțile de joc), cf. bg. masljă „a unge”; măsluitor, s. m. (trișor). – Cf. măslin.