13 definiții pentru maslu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁSLU, masluri, s. n. Slujbă religioasă creștină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericești și la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea dinaintea Paștilor. [Pl. și: masle] – Din sl. maslo „ulei”.

MÁSLU, masluri, s. n. Slujbă religioasă creștină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericești și la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea dinaintea Paștilor. [Pl. și: masle] – Din sl. maslo „ulei”.

maslu sn [At: PARACLIS (1639), 252 / V: (reg) ~sclu, ~liu / Pl: ~ri, ~le / E: slv масло „ulei”] 1 Una dintre cele șapte Taine ale Bisericii ortodoxe. 2 Slujbă bisericească oficiată pentru un om grav bolnav și la care se face ungerea cu mir. 3 Slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru Marele Mir, oficiată în joia dinaintea Paștelui. 4 (Reg) ~ul casei Sfințire a casei Si: sfeștanie. 5 (Reg) Ungere a mortului cu mir. 6 (Nob) Untdelemn sfințit.

MÁSLU, masluri, s. n. Slujbă religioasă care se oficiază pentru un om grav bolnav (sau la anumite sărbători bisericești mari), însoțită de ungere cu untdelemn sfințit. Dă pentru un maslu, mînca-te-aș. PAS, Z. I 117.

MÁSLU ~e n. Slujbă religioasă creștină (pentru muribunzi) la care se face ungerea cu mir. [Pl. și masluri] /<sl. maslo

maslu n. ungerea mortului cu sfântul mir. [Slav. MASLO].

máslu n., pl. urĭ (vsl. maslo, unsoare, d. mastiti, a unge, a văpsi, mazati, a unge, máslo, unt-de-lemn, unt. V. maslă, maslină, po-măzuĭesc). Unu din cele șapte mistere bisericeștĭ, ceremonia ungeriĭ cu mir a unuĭ bolnav de moarte. Ceremonie pe care o face preutu în biserică Mercurea dimineața după Floriĭ și în care întrebuințează mir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máslu (slujbă religioasă) s. n., art. máslul; pl. másluri/másle

máslu s.n., art. máslul; pl. másluri / másle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

máslu (masluri), s. n. – Miruit, împărtășanie. Sl. maslo „unsoare, ulei” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188; Berneker, II, 23), cf. bg., sb. maslo „ulei”, sb., cr. masla „maslu”. E dubletul lui maslă, s. f. (semn la cărțile de joc, culoare), cf. rus. masti „culoare la cărțile de joc”, față de sl. mastiti „a unge”. – Der. măslui, vb. (a trișa, a însemna cărțile de joc), cf. bg. masljă „a unge”; măsluitor, s. m. (trișor). – Cf. măslin.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

máslu, s.n. – (bis.) Slujbă religioasă pentru persoanele bolnave. – Din sl. maslo „ulei, unsoare” (DER, DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

máslu, masluri s. n. Taina care, prin rugăciunile preoților (în număr de 7, 5 sau 3) și prin ungerea cu untdelemnul sfințit de ei, împărtășește harul cel dumnezeiesc, tămăduirea de bolile trupului și iertarea păcatelor. Se face de obicei la patul bolnavului. ◊ Maslu de obște = taina maslului săvârșită de preoți (în număr de 7, 5 sau 3) în biserică, unde se află mai mulți credincioși sau bolnavi care sunt unși cu untdelemnul sfințit. Cu acest untdelemn se pot unge și trupurile celor decedați. – Din sl. maslo „ulei”.

Intrare: maslu
maslu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maslu
  • maslul
  • maslu‑
plural
  • masluri
  • maslurile
genitiv-dativ singular
  • maslu
  • maslului
plural
  • masluri
  • maslurilor
vocativ singular
plural
maslu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maslu
  • maslul
  • maslu‑
plural
  • masle
  • maslele
genitiv-dativ singular
  • maslu
  • maslului
plural
  • masle
  • maslelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maslu

  • 1. Slujbă religioasă creștină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericești și la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea dinaintea Paștilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dă pentru un maslu, mînca-te-aș. PAS, Z. I 117.
      surse: DLRLC

etimologie: