maslu, masluri s. n. Taina care, prin rugăciunile preoților (în număr de 7, 5 sau 3) și prin ungerea cu untdelemnul sfințit de ei, împărtășește harul cel dumnezeiesc, tămăduirea de bolile trupului și iertarea păcatelor. Se face de obicei la patul bolnavului. ◊ Maslu de obște = taina maslului săvârșită de preoți (în număr de 7, 5 sau 3) în biserică, unde se află mai mulți credincioși sau bolnavi care sunt unși cu untdelemnul sfințit. Cu acest untdelemn se pot unge și trupurile celor decedați. – Din sl. maslo „ulei”.