masai sn vz măsai

masa¹ vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: fr masser] A face masaj Vz fricționa, trage.

masa² vtr [At: SADOVEANU, O. IX, 266 / Pzi: ~sez / E: fr masser] 1-2 A (se) aduna în număr mare, în grup compact Si: a (se) concentra, a (se) îngrămădi.

masaniu sn vz măsai¹

măsai² s [At: REV. CRIT. III, 160 / V: mâs~ / Pl: nct / E: nct] (Trs) Obicei.

măsai¹ sn [At: TOMICI, C. A. 71/8 / V: mas~, masaniu, mes~ / Pl: ~e / E: masă¹ + -ai] (Ban; Trs) 1 Față de masă. 2 (Îs) ~ de masă (sau ceruit, de piele) Mușama care servește drept față de masă. 3 Șervet. 4 (Spc) Ștergar pentru împodobit pereții în casele țărănești Si: măsălăriță¹. 5 (Pex) Bucată de pânză care are diferite utilizări casnice.

mășâi v vz mâșâi

mâsai s vz măsai²

mâșâi¹ vt(a) [At: STANCU, D. 12 / V: ~șui / Pzi: 3 mâșâie / E: mâș + -ăi] 1 (Mun; Olt) A adulmeca. 2 (Pex) A căuta (după miros).

mâșui v vz mâșâi¹

mesai sn vz măsai¹

MASA¹, masez, vb. I. Tranz. A face masaj. V. fricționa.

MASA², masez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane; mai rar la lucruri) A concentra intr-un grup mare, compact. (Refl.) Vînzătorii de ziare se masează la ușa tipografiilor, în întuneric. BOGZA, A. Î. 251.

MĂSAI, măsaiuri, s. n. (Regional) Față de masă. N-ai nici măsai pe masă. HODOȘ, P. P. 191.

MÎȘÎI, mișîi, vb. IV. lntranz. (Regional) A mirosi, a adulmeca, a căuta (după miros). Pisica, prin grămada de măruntaie, cu botul, mîșîie. STANCU, D. 12.

MĂSAI, măsaiuri, s. n. (Reg.) Față de masă. – Bg. mesal.

MASA¹ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) strînge, a (se) concentra în mase compacte. [< fr. masser].

MASA² vb. I. tr. A face masaj. [< fr. masser, cf. ar. mass – a freca].

MASA² vb. tr., refl. a (se) aduna în grup compact, a (se) concentra. (< fr. masser)

MASA¹ vb. tr., refl. a(-și) face masaj, a (se) fricționa. (< fr. masser)

MAȘA vb. tr. (rar) a pronunța cuvintele într-o manieră confuză. (< fr. mâcher)

A MASA² ~ez tranz. (corpul sau părți ale acestuia) A supune masajului pentru a înviora circulația sângelui, a activiza metabolismul sau a favoriza eliminarea toxinelor din organism. /<fr. masser

A SE MASA se ~ează intranz. 1) (despre persoane) A se concentra în număr mare. 2) (despre trupe militare) A se dispune mai aproape unul de altul; a se concentra. /<fr. masser

A MASA¹ ~ez tranz. 1) A strânge într-un tot; a dispune în masă; a reuni; a îngrămădi. 2) A face să se maseze. /<fr. masser

masà v. a frământa cu mâinile diferitele părți ale corpului unei persoane spre a le mlădia și a înlesni circulațiunea sângelui (= fr. masser).

2) *maséz v. tr. (fr. masser, d. ar. mass, a pune mîna, a pipăi). Trag (frec) membrele unuĭ bolnav ca să activez circulațiunea sîngeluĭ.

1) *maséz v. tr. (fr. masser, d. masse, masă, grămadă). Grămădesc, adun, strîng: a masa trupele. V. comasez și bulucesc.

masa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. masez, 3 masează; conj. prez. 1 sg. să masez, 3 să maseze corectat(ă)

măsai (reg.) s. n., pl. măsaie

mâșâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 mâșâie, imperf. 3 pl. mășâiau; conj. prez. 3 să mâșâie

masa (a ~) vb., ind. prez. 3 masează

măsai (reg.) s. n., pl. măsaie

mâșâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 mâșâie, imperf. 3 sg. mâșâia; conj. prez. 3 să mâșâie

masa (a (-și) face masaj, a (se) aduna în grup compact) vb., ind. prez. 1 sg. masez, 3 sg. și pl. masează

mașa vb., ind. prez. 1 sg. mașez, 3 sg. și pl. mașează

măsai s. n., pl. măsaie

mâșâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. mâșâie, imperf. 3 sg. mâșâia

MASÁI (MASSAI) (< fr.) subst. Populație negridă din Africa Orientală (Kenya și Tanzania), aparținând familiei de limbi nilote; sunt în principal păstori nomazi.

Masai v. Misail II 2.

MASA vb. (MED.) a trage. (A ~ un mușchi.)

MASA vb. v. concentra.

MĂSAI s. v. față de masă, prosop, șervet, ștergar.

MÂȘÂI vb. v. adulmeca, mirosi.

MASA vb. (MED.) a trage. (A ~ un mușchi.)

MASA vb. a (se) concentra. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.)

măsai s. v. FAȚĂ DE MASĂ. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.

mîșîi vb. v. ADULMECA. MIROSI.

MĂSAI s. n. (Ban.) Față de masă. Mĕsaj. Mappa. AC, 353. Etimologie: masă + suf. -ai.

măsai² s.n. (reg.) obicei, nărav.

MASÁI s. n. v. măsai¹.

MASÁ¹ vb. I. T r a n z. A face masaj. V. f r i c ț i o n a, t r a g e. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Nu masăm, adică, partea dreaptă, unde se află apendicele. VOICULESCU, L. 283. - Prez. ind. : masez.Din fr. masser „a face masaj”.

MASÁ² vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact, a (se) concentra, a (se) îngrămădi. Lumea așteaptă în toate străzile pe unde va trece convoiul. . . masată pe toate trotuarele. SADOVEANU, O. IX, Vînzătorii de ziare se masează la ușa tipografiilor, în întuneric, în frig,. în ploaie. BOGZA, A. Î. 251. ◊ Refl. pas. Vin de pe front trenurile unul după altul, vezi. . . că se masează, foarte probabil, divizii în alt punct. SADOVEANU, M. C. 90. – Prez. ind.: masez. – Din fr. masser „a aduna în număr mare”.

MASÁNIU s. n. v. masai¹.

MĂSÁI¹ s. n. (Regional, mai ales în Ban. și Transilv.) 1. Față de masă. Cf. LM, BARONZI, L. 113. Mesaiul e alb ca neaua, cuțîtele sclipesc. F (1879), 20, cf. LUC. III, 136, H IX 62, XVIII 144. Haid' acasă, jupîneasă, Că nu ai măsai pe masă. HODOȘ, P. P. 191, cf. N. REV. R. VIII, 86. Cu măsaie de mătasâ Sus pe ea mîncare aleasâ. VICIU, S. GL., cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 134, ARH. FOLK. III, 151, GREGORIAN, CL. 59. ◊ Măsai de masă (sau de piele, ceruit) = bucată de mușama care servește drept față de masă. Cf. ALR II/I h 401. 2. Șervet, șervețel, prosop ; s p e c. ștergar pentru împodobit pereții, în casele țărănești; p. ext. bucată de pînză care are diferite întrebuințări (casnice). Să iai seama ca coșnițile cu stupii să se acopere cu o strecătoare sau cu măsaie rare și să se leage la gură. TOMICI, C. A. 71/8, cf. 67/5, 121/7, 164/12, 174/20. După ce s-au copt turtițele, acestea se pun pe o sinie așternută cu un masaniu curat. MARIAN, Î. 190. Ca găzdărița să se fălească că e vrednică, de ambele părți ale chiliei, pre lîngă păreți, . . . ține. . . măsaie. LIUBA-IANA, M. 120, cf. H XVIII 4, 26, 104, 296. Apoi se ia un măsai mare, care se coase ca un sac, tăiat în două – după măsura celui ce joacă cerbul. DENSUSIANU, Ț. H. 260. Atunsa vini cu un taier, pus um măsai frumos pră iel. ARH. FOLK. III, 51, cf. 57, ALR I 1 956/12, 18, ALR II 3 375/29, ALR II/I MN 148, 3 928/2, 47, MAT. DIALECT, I, 138. - Pl.: măsaie. – Și: masai, masániu, mesái s. n. – Masă¹ + suf. -ai.

MĂSÁI² subst. (Prin Transilv.) Obicei, nărav. Pînă nu-i știi traiu, nu-i afli măsaiu. REV. CRIT. III, 160. Numai dracul știe măsaiul muierii. ib. - Pl.:? – Și: mîsái subst. REV. CRIT. I, 171. – Etimologia necunoscută.

MĂȘÎÍ vb. IV v. mîșîi.

MESÁI s. n. v. măsai¹.

MÎSÁI subst. v. măsai².

MÎȘÎͲ vb. IV v. mișuí.

MÎȘÎI¹ vb. IV. T r a n z. a b s o l. (Munt., Olt.) A mirosi, a adulmeca, a mușina ; p. e x t. a căuta (după miros). Pisica, prin grămada de măruntaie, cu botul, mîșîie. STANCU, D. 12. Mîșîie urșii cu boturile lor în copăi, mănîncă târîțele. id. ib. 183, cf. 499. Mîșăie copoiu. VÎRCOL, V. 96, cf. TOMESCU, GL. - Prez. ind. pers. 3: mîșîie. - Și: mîșuí vb. IV. TOMESCU, GL. – Mîș + suf. -îi.