Definiția cu ID-ul 1332873:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎȘÎI1 vb. IV. T r a n z. a b s o l. (Munt., Olt.) A mirosi, a adulmeca, a mușina ; p. e x t. a căuta (după miros). Pisica, prin grămada de măruntaie, cu botul, mîșîie. STANCU, D. 12. Mîșîie urșii cu boturile lor în copăi, mănîncă târîțele. id. ib. 183, cf. 499. Mîșăie copoiu. VÎRCOL, V. 96, cf. TOMESCU, GL. - Prez. ind. pers. 3: mîșîie. - Și: mîșuí vb. IV. TOMESCU, GL. – Mîș + suf. -îi.