2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a susține. ♦ Spec. A face o depoziție în fața unei instanțe. ♦ (Înv.) A propovădui, a predica o credință, o învățătură morală. 2. Intranz. și tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol. 5. Tranz. și refl. A (se) destăinui. ♦ Refl. A se spovedi. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din sl. marturisati.

MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a susține. ♦ Spec. A face o depoziție în fața unei instanțe. ♦ (Înv.) A propovădui, a predica o credință, o învățătură morală. 2. Intranz. și tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol. 5. Tranz. și refl. A (se) destăinui. ♦ Refl. A se spovedi. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din sl. marturisati.

MĂRTURISÍT, -Ă, mărturisiți, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe față. – V. mărturisi.

MĂRTURISÍT, -Ă, mărturisiți, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe față. – V. mărturisi.

mărtărusi v vz mărturisi

mărtirisi v vz mărturisi

mărtoresi v vz mărturisi

mărtorosi v vz mărturisi

mărturisi [At: COD. VOR. 50/11 / V: (înv) ~resi, ~tor~, ~toresi, ~torosi, ~tărusi, ~tir~ / Pzi: ~sesc / E: cf slv марто рисати , gr μαρτύρησα, (aor μαρτυρέω] 1 vt (Înv; c. i. o credință, o învățătură morală; fșa) A propovădui. 2 vt (Fșa) A declara. 3 vt (Fșa) A relata. 4 vt (Fșa) A susține. 5 vt (Spc) A face o depoziție în calitate de martor în fața unei instanțe de judecată, de cercetare Si: (îvr) a mărturi (5). 6 vt (Pex) A confirma un fapt săvârșit, văzut sau auzit Si: (îvr) a mărturi (6). 7-8 vti A arăta. 9-10 vti A demonstra. 11-12 vti A dovedi. 13 vt A recunoaște ca adevărat Si: a accepta, ci admite. 14 vt (Fșa) A manifesta (1). 15 vt (Fșa) A spune deschis, pe față, fără ocol Si: (îvr) a mărturi (7). 16 vr (Bis; pop) A se spovedi. 17 vt (D. duhovnici) A primi spovedania cuiva Si: a spovedi. 18 vt (C. i. o taină, un fapt etc.; fșa) A descoperi cuiva. 19 vt (C. i. o taină, un fapt etc.; fșa) A destăinui.

mărturisit1 sn [At: CORESI, ap. DHLR II, 298 / Pl: (rar) ~uri / E: mărturisi] 1-4 Mărturisire (1-4). 5 (Bis) Spovedanie. 6 Destăinuire. 7 (Îvr) Învățătură morală Si: precept, (înv) mărturie (14).

mărturisit2, ~ă a [At: VICIU, S. GL. 217 / Pl: ~iți, ~e / E: mărturisi] (Reg; pbl; îs) Mânz ~ Mânz fără iapă.

MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara (1), a afirma, a susține ceva. Agenți ai poliției soseau gîfîind și mărturiseau că au cercetat prin toate ogrăzile și podurile vecine și n-au găsit nimic. SADOVEANU, O. VI 384. Brătulescu mărturisește că nu-și închipuia că Hrisant să ia alt drum decît cel obișnuit. POPA, V. 95. ◊ Absol. Se jură că el n-a fost de servici în noaptea aceea... precum pot mărturisi toți vecinii lui. REBREANU, R. I 99. ♦ A recunoaște, a admite. Cum auziră ginerii împăratului, o băgară pe mînecă și mărturisiră că așa este. ISPIRESCU, 158. Și mărturisesc că zestrea asta îmi făcea cu ochiul. ALECSANDRI, T. I 439. ◊ Intranz. Tot nu pot înțelege, mărturisi Boldur Iloveanu, intrigat. C. PETRESCU, R. DR. 107. 2. Intranz. Fig. (Subiectul e un lucru, un eveniment, o faptă etc.) A dovedi, a proba, a arăta. Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, P. 19. Văzînd o căsuță tupilată și acoperită cu mușchi, care mărturisea despre vechimea ei, a bătut la poartă. CREANGĂ, P. 90. 3. Tranz. A destăinui. Îți părea bine că, la plecare, nu mărturisiseși mamei hotărîrea ta. PAS, Z. I 262. Prietenii care-or să vie cu mine, îmbrăcați în irozi, mi-au mărturisit că-s tufă de parale. ALECSANDRI, T. I 76. Acum îți mărturisesc că nu mai simt acel foc. NEGRUZZI, S. I 47. Refl. Se mărturisește publicului de toate cîte le-a făcut. CARAGIALE, O. III 14. 4. Refl. A se spovedi. Las’ să mă mărturisesc... La un popă creștinesc. ALECSANDRI, P. P. 78. ◊ Tranz. Nu cumva vine la noi și popa, ca să ne mărturisească? SADOVEANU, P. M. 28.

A SE MĂRTURISÍ mă ~ésc intranz. 1) rel. (despre creștini) A-și recunoaște (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. 2) A încredința (cuiva) o taină; a face confidențe; a se destăinui; a se spovedi; a se confesa. /<sl. marturisati

A MĂRTURISÍ ~ésc tranz. 1) (lucruri știute sau bănuite, întâmplate etc.) A face cunoscut; a da pe față; a declara. 2) pop. A admite ca real; a considera ca veritabil; a recunoaște. 3) A adeveri prin fapte reale; a proba; a dovedi; a demonstra. /<sl. marturisati

mărturisì v. 1. a depune pentru sau contra cuiva; 2. a spune tot ce a făcut sau tot ce știe: criminalii au mărturisit faptele lor cumplite; 3. a-și spune păcatele unui duhovnic.

mărturisésc v. tr. (după martur și mgr. martyró, ar. emartýrisa, de unde și vsl. marturisati, bg. martirisvam). Declar, spun ceĭa ce cred, ce am văzut, ce am auzit saŭ am făcut: marturu a mărturisit drept, criminaliĭ aŭ mărturisit crima, îmĭ mărturisesc păcatele la preut (mă spovedesc). Declar, admit, recunosc: mărturisesc un botez întru ĭertarea păcatelor (Simbolu credințeĭ). Ascult spovedania unuĭ penitent: preutu l-a mărturisit. V. refl. Mă spovedesc, îmĭ spun păcatele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărturisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărturisésc, imperf. 3 sg. mărturiseá; conj. prez. 3 să mărturiseáscă

mărturisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărturisésc, imperf. 3 sg. mărturiseá, conj. prez. 3 sg. și pl. mărturiseáscă

mărturisít adj. m., pl. mărturisíți; f. sg. mărturisítă, pl. mărturisíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRTURISÍ vb. v. predica, propaga, propovădui, răspândi.

MĂRTURISÍ vb. 1. v. afirma. 2. a declara, a recunoaște. (Și-a ~ crima.) 3. v. destăinui. 4. v. spovedi. 5. (BIS.) a (se) spovedi, (înv. și reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 6. v. confirma. 7. a accepta, a admite, a recunoaște. (Până la urmă a ~ că așa este.)

MĂRTURISÍT adj. v. fățiș.

arată toate definițiile

Intrare: mărturisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărturisi
  • mărturisire
  • mărturisit
  • mărturisitu‑
  • mărturisind
  • mărturisindu‑
singular plural
  • mărturisește
  • mărturisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărturisesc
(să)
  • mărturisesc
  • mărturiseam
  • mărturisii
  • mărturisisem
a II-a (tu)
  • mărturisești
(să)
  • mărturisești
  • mărturiseai
  • mărturisiși
  • mărturisiseși
a III-a (el, ea)
  • mărturisește
(să)
  • mărturisească
  • mărturisea
  • mărturisi
  • mărturisise
plural I (noi)
  • mărturisim
(să)
  • mărturisim
  • mărturiseam
  • mărturisirăm
  • mărturisiserăm
  • mărturisisem
a II-a (voi)
  • mărturisiți
(să)
  • mărturisiți
  • mărturiseați
  • mărturisirăți
  • mărturisiserăți
  • mărturisiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărturisesc
(să)
  • mărturisească
  • mărturiseau
  • mărturisi
  • mărturisiseră
Intrare: mărturisit
mărturisit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărturisit
  • mărturisitul
  • mărturisitu‑
  • mărturisi
  • mărturisita
plural
  • mărturisiți
  • mărturisiții
  • mărturisite
  • mărturisitele
genitiv-dativ singular
  • mărturisit
  • mărturisitului
  • mărturisite
  • mărturisitei
plural
  • mărturisiți
  • mărturisiților
  • mărturisite
  • mărturisitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărturisi

  • exemple
    • Agenți ai poliției soseau gîfîind și mărturiseau că au cercetat prin toate ogrăzile și podurile vecine și n-au găsit nimic. SADOVEANU, O. VI 384.
      surse: DLRLC
    • Brătulescu mărturisește că nu-și închipuia că Hrisant să ia alt drum decît cel obișnuit. POPA, V. 95.
      surse: DLRLC
    • absolut Se jură că el n-a fost de servici în noaptea aceea... precum pot mărturisi toți vecinii lui. REBREANU, R. I 99.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A face o depoziție în fața unei instanțe.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. învechit A propovădui, a predica o credință, o învățătură morală.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • exemple
    • Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, P. 19.
      surse: DLRLC
    • Văzînd o căsuță tupilată și acoperită cu mușchi, care mărturisea despre vechimea ei, a bătut la poartă. CREANGĂ, P. 90.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A recunoaște (ca adevărat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: accepta admite recunoaște 3 exemple
    exemple
    • Cum auziră ginerii împăratului, o băgară pe mînecă și mărturisiră că așa este. ISPIRESCU, 158.
      surse: DLRLC
    • Și mărturisesc că zestrea asta îmi făcea cu ochiul. ALECSANDRI, T. I 439.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Tot nu pot înțelege, mărturisi Boldur Iloveanu, intrigat. C. PETRESCU, R. DR. 107.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. tranzitiv reflexiv A (se) destăinui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: destăinui 4 exemple
    exemple
    • Îți părea bine că, la plecare, nu mărturisiseși mamei hotărîrea ta. PAS, Z. I 262.
      surse: DLRLC
    • Prietenii care-or să vie cu mine, îmbrăcați în irozi, mi-au mărturisit că-s tufă de parale. ALECSANDRI, T. I 76.
      surse: DLRLC
    • Acum îți mărturisesc că nu mai simt acel foc. NEGRUZZI, S. I 47.
      surse: DLRLC
    • Se mărturisește publicului de toate cîte le-a făcut. CARAGIALE, O. III 14.
      surse: DLRLC
    • 5.1. reflexiv A se spovedi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: confesa spovedi un exemplu
      exemple
      • Las’ să mă mărturisesc... La un popă creștinesc. ALECSANDRI, P. P. 78.
        surse: DLRLC
    • 5.2. tranzitiv (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: spovedi un exemplu
      exemple
      • Nu cumva vine la noi și popa, ca să ne mărturisească? SADOVEANU, P. M. 28.
        surse: DLRLC

etimologie:

mărturisit

etimologie:

  • vezi mărturisi
    surse: DEX '98 DEX '09