2 intrări

16 definiții

MARȚAFÓI, marțafoi, s. m. (Fam.) Om de nimic, golan; secătură. – Et. nec.

MARȚAFÓI, marțafoi, s. m. Om de nimic, om fără căpătâi, vagabond, golan, netrebnic; secătură. – Et. nec.

MARȚAFÓI1, marțafoi, s. m. Om de nimic, superficial, căruia îi place să pozeze; netrebnic, secătură. Făcea să-i reiasă și mai respingătoare mutra obraznică de marțafoi. M. I. CARAGIALE, C. 46. Da, mă rog, cine-s toți marțafoii aiștea, măi cumnate? HOGAȘ, H. 94. Îl deteră afară, ca pe un marțafoi și becisnic. ISPIRESCU, E. 252.

MARȚAFOÍ, marțafoiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A-și lua aere, a se îngîmfa. Ei se marțafoiau inai mult, le era rușine să-și arăte adîncul inimei, în care era numai groază. CONTEMPORANUL, III 773.

MARȚAFOÍ2, marțafoiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A-și da aere, a se îngâmfa. – Din marțafoi.

marțafói (fam.) s. m., pl. marțafói, art. marțafóii

marțafói s. m., pl. marțafói, art. marțafóii

MARȚAFÓI s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

MARȚAFOÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

marțafói (marțafói), s. m. – Șmecher, potlogar. Origine necunoscută. Din pol. marcovy „flăcău tomnatic” (Cihac, II, 189), pare puțin probabil, dată fiind extensiunea cuvîntului. Relația cu mag. márcafank „gogoașă” (Scriban) e întîmplătoare. Poate ar trebui legat de sl. mreti „a muri”, cf. sb. mrtca „cadavru”, mrtvan „om fără putere”. – Der. marțafoaică, s. f. (vagaboandă).

MARȚAFÓI ~ m. pop. Om de nimic; persoană fără preocupări serioase; derbedeu; pușlama; secătură. /Orig. nec.

marțafoiu m. netrebnic: îl deteră afară ca pe un marțafoiu și un becisnic ISP. [Cf. marț].

marțafóĭ m., pl. tot așa (cp. cu ung. márcafank, un fel de gogoșĭ). Fam. Individ neserios, moftangiŭ: avea și ĭa [!] un marțafoĭ de bărbat. – Și fem. -oaĭcă, pl. e.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

marțafói s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.

marțafoí vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

marțafoi s. m. invar. vagabond, golan; secătură

Intrare: marțafoi (s.m.)
marțafoi (s.m.)
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marțafoi marțafoiul
plural marțafoi marțafoii
genitiv-dativ singular marțafoi marțafoiului
plural marțafoi marțafoilor
vocativ singular
plural
Intrare: marțafoi (vb.)
marțafoi (vb.)
verb (V408) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) marțafoi marțafoire marțafoit marțafoind singular plural
marțafoiește marțafoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) marțafoiesc (să) marțafoiesc marțafoiam marțafoii marțafoisem
a II-a (tu) marțafoiești (să) marțafoiești marțafoiai marțafoiși marțafoiseși
a III-a (el, ea) marțafoiește (să) marțafoiască marțafoia marțafoi marțafoise
plural I (noi) marțafoim (să) marțafoim marțafoiam marțafoirăm marțafoiserăm, marțafoisem*
a II-a (voi) marțafoiți (să) marțafoiți marțafoiați marțafoirăți marțafoiserăți, marțafoiseți*
a III-a (ei, ele) marțafoiesc (să) marțafoiască marțafoiau marțafoiră marțafoiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)