2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ.

MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ.

mărșav, ~ă a vz mârșav

mârșav, ~ă a [At: PALIA (1581), 165/9 / V: (îvr) măr~, mer~ / A și: mârșav / Pl: ~i, ~e / E: slv мръшавъ] 1 (îvr) Slab. 2 (Reg; d. carne) Lipsit de grăsime Si: macru (1). 3 (Reg) Murdar (1). 4 Dezgustător. 5 (Fig) Lipsit de scrupule Si: infam, josnic, mișel, ticălos, venal.

MÎ́RȘAV, -Ă, mîrșavi, -e, adj. 1. Josnic, infam, ticălos, mișel, detestabil. Și de ce, supus orbirei unui mîrșav interes, Să nu vrei a înțelege lucru lesne de-nțeles. ALECSANDRI, T. 165. Cel ce cere dezunirea Nu-i bun nici stăpînitor; Ala vrea în veci robirea; E un mîrșav trădător. BOLLIAC, O. 209. 2. (Regional) Murdar. Sub firmă era un geam mîrșav. CAMILAR, N. II 320. Să te ferească dumnezeu de femeia leneșă, mîrșavă și risipitoare. CREANGĂ, P. 141. 3. (Învechit) Slab, costeliv. Accentuat și: mîrșáv.

MÂRȘAV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; netrebnic; abject; infam. 2) pop. Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 3) înv. Care este foarte slab la trup; slăbănog. /<sl. mrušavu

mârșav a. 1. murdar: supus orbirii unui mârșav interes; 2. păcătos și mișel; 3. fricos, laș: moartea nu ’nspăimântă decât pe mârșavi BOL. [Vechiu-rom. mârșav, slab de constituție = slav. MRŬȘAVŬ: slăbiciunea fizică a fost transportată, în limba modernă, asupra defectelor sufletești].

mî́rșav (est) și mîrșáv (vest), adj. (vsl. mrŭšavŭ, slab, d. mrŭša, cadavru). Vechĭ. Slab la trup. Azĭ. Fig. Rar. Ignobil, mișel, nedemn de cea maĭ mică stimă saŭ ĭubire. Adv. În mod mîrșav.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mấrșav adj. m., pl. mấrșavi; f. mấrșavă, pl. mấrșave

mârșav adj. m., pl. mârșavi; f. sg. mârșavă, pl. mârșave


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂRȘAV adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.

MÂRȘAV adj. v. costeliv, debil, delicat, dezgustător, dizgrațios, firav, fragil, gingaș, grețos, hidos, jegos, jigărit, mânjit, murdar, negru, nespălat, oribil, pătat, pipernicit, pirpiriu, plăpând, prăpădit, prizărit, răpănos, răpciugos, respingător, scârbos, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, slinos, soios, șubred, uscat, uscățiv.

MÎRȘAV adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.)

mîrșav adj. v. COSTELIV. DEBIL. DELICAT. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAȚIOS. FIRAV. FRAGIL. GINGAȘ. GREȚOS. HIDOS. JEGOS. JIGĂRIT. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. ORIBIL. PĂTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPĂNOS. RĂPCIUGOS. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUȚ. SLINOS. SOIOS. ȘUBRED. USCAT. USCĂȚIV.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mîrșáv (mârșávă), adj.1. Debil, slab, neputincios. – 2. Josnic, mîrșav, ticălos. Sl. mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209), cf. bg. măršav, sb. mršav, ceh. mršavy.Der. mîrșevie, s. f. (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc, adj. (ticălos, josnic); mîrșevește, adv. (josnic; prin trădare); mîrțină (var. mărțină), s. f. (cadavru, măruntaie), din sl. mrŭcina, cf. sb. mrgina, cr., slov. mercina și bg. mărša (› mr., megl. mărșă „cadavru”); mîrțoagă, s. f. (gloabă), cu suf. -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, GS, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de v. germ. mariha, marhagerm. Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl dune spre o epocă anterioară indoeurop.

Intrare: mărșav
mărșav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mârșav
mârșav1 (acc. á) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârșav
  • mârșavul
  • mârșavu‑
  • mârșa
  • mârșava
plural
  • mârșavi
  • mârșavii
  • mârșave
  • mârșavele
genitiv-dativ singular
  • mârșav
  • mârșavului
  • mârșave
  • mârșavei
plural
  • mârșavi
  • mârșavilor
  • mârșave
  • mârșavelor
vocativ singular
plural
mârșav2 (acc. ấ) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârșav
  • mârșavul
  • mârșavu‑
  • mârșavă
  • mârșava
plural
  • mârșavi
  • mârșavii
  • mârșave
  • mârșavele
genitiv-dativ singular
  • mârșav
  • mârșavului
  • mârșave
  • mârșavei
plural
  • mârșavi
  • mârșavilor
  • mârșave
  • mârșavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)