MÎRȘAV adj. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Slab. A: Iaste foarte slab și mirșav. PRAV. Cu 7 boi mîrșavi. CRON. 1689, 38^v. Îi bate cu piscul în coaste să nu <se> îngrașe și-i face de sînt mîrșavi. FL. D 1754-1762, 61^v; cf. DOSOFTEI, PS. B: Biruiră cei mîrșavi pre cei grași. ÎNV. 1642, 18^r; cf. LEX. 1683, 76^v; CRON. 1687, 21^v-22^r; E ante 1704, 28^r; E 1717, 170^r. C: Mĕrshav. Macer. Macilentus. AC, 353. Meršhavĕ. Macra. Macilenta. AC, 353. Mîncară cei mîrșavi pre cei grași. CRON. ante 1730, 49^v; cf CRON. ante 1730, 51^r. Etimologie: sl. mrŭšavŭ. Vezi și mîrșăvi. Cf. nemoșten, vitioan.