2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.

MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.

marcota vt [At: ALR I, 1813/510 / Pzi: ~tez / E: fr marcotter] (Rar) A face operația de marcotaj Vz butăși.

MARCOTÁ vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].

MARCOTÁ vb. tr. a culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operația de marcotaj. (< fr. marcotter)

MARCÓTĂ, marcote, s. f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.

MARCÓTĂ, marcote, s. f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.

marco sf [At: DT / Pl: ~te / E: fr marcotte] 1 Lăstar nedesprins de plantă, care se îngroapă cu capătul liber în pământ, pentru a prinde rădăcini și care apoi, tăiat și răsădit, formează o plantă nouă Vz butaș. 2 Plantă obținută prin marcotaj.

MARCÓTĂ, marcate, s. f. Ramură folosită în marcotaj.

MARCÓTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obținută prin marcotaj. [< fr. marcotte].

MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ◊ plantă obținută prin marcotaj. (< fr. marcotte)

MARCÓTĂ ~e f. Ramură a unei plante, care se îngroapă în pământ, și care, după ce a prins rădăcini, se separă de planta-mamă, formând o nouă plantă. /<fr. marcotte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marcotá (a ~) vb., ind. prez. 3 marcoteáză

marcotá vb., ind. prez. 1 sg. marcotéz, 3 sg. și pl. marcoteáză

marcótă s. f., g.-d. art. marcótei; pl. marcóte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARCÓTĂ s. (BOT.) (rar) marcotaș. (~ de viță de vie.)

MARCO s. (BOT.) (rar) marcotaș. (~ de viță-de-vie.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARCOTA vb. I. Tranz. (Rar) A face operația de marcotaj. V. b u t ă ș i. Cf. ALR I 1813/510. - Prez. ind.: marcotez. – Din fr. marcotter.

MARCO s. f. 1. Lăstar nedesprins de plantă, care se îngroapă cu capătul liber în pămînt pentru a prinde rădăcini și care (tăiat apoi și răsădit) formează o plantă nouă. V. butaș. DICȚ. 2. Plantă obținută prin marcotaj. Cf. DT. – Pl. : marcote. – Din fr. marcotte.

Intrare: marcota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marcota
  • marcotare
  • marcotat
  • marcotatu‑
  • marcotând
  • marcotându‑
singular plural
  • marcotea
  • marcotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marcotez
(să)
  • marcotez
  • marcotam
  • marcotai
  • marcotasem
a II-a (tu)
  • marcotezi
(să)
  • marcotezi
  • marcotai
  • marcotași
  • marcotaseși
a III-a (el, ea)
  • marcotea
(să)
  • marcoteze
  • marcota
  • marcotă
  • marcotase
plural I (noi)
  • marcotăm
(să)
  • marcotăm
  • marcotam
  • marcotarăm
  • marcotaserăm
  • marcotasem
a II-a (voi)
  • marcotați
(să)
  • marcotați
  • marcotați
  • marcotarăți
  • marcotaserăți
  • marcotaseți
a III-a (ei, ele)
  • marcotea
(să)
  • marcoteze
  • marcotau
  • marcota
  • marcotaseră
Intrare: marcotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marco
  • marcota
plural
  • marcote
  • marcotele
genitiv-dativ singular
  • marcote
  • marcotei
plural
  • marcote
  • marcotelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marcota

  • 1. A înmulți o plantă prin marcotaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

marcotă

  • 1. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: marcotaș
    • 1.1. Plantă obținută prin marcotaj.
      surse: DN

etimologie: