Definiția cu ID-ul 422231:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MARCOTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pămînt pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obținută prin marcotaj. [< fr. marcotte].