18 definiții pentru marchiz

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa Apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

marchiz sm [At: CUGETĂRI, I, 9v/23 / V: (înv) ~chez / Pl: ~i / E: fr marquis] 1Titlu purtat în orânduirea feudală apuseană de către conducătorul unui ținut de la graniță din unele state. 2 Titlu de noblețe superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3 Persoană care poartă titlul de marchiz (2) Vz margraf.

MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

MARCHÍZ, marchizi, s. m. Titlu de noblețe, rang în apusul Europei, între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. Ce e muzeul acesta de conți, contese, marchizi, marchize? C. PETRESCU, Î. N 55. Personalul civil obicinuit, care se compunea din marchizul de Massignac... și vreo șase-șapte atașați și dragomani. GHICA, A. 19.

MARCHÍZ s.m. Titlu nobiliar între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. [< fr. marquis].

MARCHÍZ s. m. titlu nobiliar între duce și conte. (< fr. marquis)

MARCHÍZ ~i m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui și inferior ducelui. /<fr. marquis

marchiz m. titlu de nobleță mai jos de duce și mai sus de conte (= fr. marquis).

*marchíz m. (fr. marquis, vfr. marchis, infl. de it. marchese, d. germ. mark, lat. margo, margine, hotar și sufixu lat. -ensis, fr. ieis, -is și it. -ese). În vechime, în apusu Eŭropeĭ, șefu uneĭ moșiĭ de la hotaru țăriĭ, pe care-l apăra cu armele. Nobil între duce și conte. V. pîrcălab.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARCHÍZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.)

MARCHIZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

marchíz (marchízi), s. m. – Titlu nobiliar între duce și conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f.Der. marchiză, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARCHÍZ s. m. Titlu purtat în orînduirea feudală apuseană de către conducătorul unui ținut de la graniță din unele state; titlu de noblețe superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce; persoană care poartă unul dintre aceste titluri. V. m a r g r a f. Mulțime de conte a Italiii, de marchez[i] a Franției, de baroni a Alamanii, de gentelomi a Engleterii. CUGETĂRI, I, 9v/23. Orinduind intr-aceste eparhii marchezi. IST. UNIV. III, 80/8. Fie cît de nenvățați, Cît neghiobi, cît desfrînați, L-e destul că-s neam mărit, Dintr-un sînge strălucit, D-un marchez, graf lăudat. MUMULEANU, C. 84/17. Marchezul de Valmi. . . au purces tot cu acel scopos să voroveascâ cu gheneralul Ghilmino. AR (1829), 381/37. Marchizul Mezon . . . să află la Moreea. CR (1829), 562/34. Dama asta mică . . . dă brațul marchizului de Chabannes. NEGRUZZI, S. I, 328. Personalul civil obicinuit. . . se compunea din vicomtele de Reculot, de marchizul de Massignac, de Edm. de Bourqueney și vreo șase, șapte atașați și dragomani. GHICA, A. 19. Se investește pe marchizul de Brandenburg, Ioachim, cu comanda supremă a oștirei. XENOPOL, I. R. iv, 256. Ce e muzeul acesta de conți, contese, marchizi, marchize. . . , viconți, vicontese? C. PETRESCU, Î. II, 55. - Pl.: marchizi. – Și: (învechit) marchéz s. m. – Din fr. marquis. – Pentru varianta marchez, cf. it. m a r c h e s e.

Intrare: marchiz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marchiz
  • marchizul
  • marchizu‑
plural
  • marchizi
  • marchizii
genitiv-dativ singular
  • marchiz
  • marchizului
plural
  • marchizi
  • marchizilor
vocativ singular
  • marchizule
  • marchize
plural
  • marchizilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marchiz, marchizisubstantiv masculin

  • 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci. DEX '09 DEX '98
  • 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa Apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ce e muzeul acesta de conți, contese, marchizi, marchize? C. PETRESCU, Î. N 55. DLRLC
    • format_quote Personalul civil obicinuit, care se compunea din marchizul de Massignac... și vreo șase-șapte atașați și dragomani. GHICA, A. 19. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.