15 definiții pentru marchiz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marchiz sm [At: CUGETĂRI, I, 9v/23 / V: (înv) ~chez / Pl: ~i / E: fr marquis] 1Titlu purtat în orânduirea feudală apuseană de către conducătorul unui ținut de la graniță din unele state. 2 Titlu de noblețe superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3 Persoană care poartă titlul de marchiz (2) Vz margraf.

MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa Apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

MARCHÍZ, marchizi, s. m. Titlu de noblețe, rang în apusul Europei, între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. Ce e muzeul acesta de conți, contese, marchizi, marchize? C. PETRESCU, Î. N 55. Personalul civil obicinuit, care se compunea din marchizul de Massignac... și vreo șase-șapte atașați și dragomani. GHICA, A. 19.

MARCHÍZ s.m. Titlu nobiliar între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. [< fr. marquis].

MARCHÍZ s. m. titlu nobiliar între duce și conte. (< fr. marquis)

MARCHÍZ ~i m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui și inferior ducelui. /<fr. marquis

marchiz m. titlu de nobleță mai jos de duce și mai sus de conte (= fr. marquis).

*marchíz m. (fr. marquis, vfr. marchis, infl. de it. marchese, d. germ. mark, lat. margo, margine, hotar și sufixu lat. -ensis, fr. ieis, -is și it. -ese). În vechime, în apusu Eŭropeĭ, șefu uneĭ moșiĭ de la hotaru țăriĭ, pe care-l apăra cu armele. Nobil între duce și conte. V. pîrcălab.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marchíz s. m., pl. marchízi

marchíz s. m., pl. marchízi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARCHÍZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.)

MARCHIZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

marchíz (marchízi), s. m. – Titlu nobiliar între duce și conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f.Der. marchiză, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n.

Intrare: marchiz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marchiz
  • marchizul
  • marchizu‑
plural
  • marchizi
  • marchizii
genitiv-dativ singular
  • marchiz
  • marchizului
plural
  • marchizi
  • marchizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)