MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța ori răsadul. 2. S. m. și f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. S. m. (Sport) Persoană care marchează (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.

marcator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~oare / E: marca + -tor] 1 a Cu care se face sau se imprimă un semn distinctiv. 2 smf Persoană care lucrează la marcarea unor produse industriale Si: (înv) marcher (2). 3 sn Unealtă agricolă compusă dintr-o bară cu colți, folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța. 4 smf Sportiv care marchează (9).

mărcătoare sf [At: DLR / Pl: ~ori / E: marca + -toare] (Reg) Semănătoare.

MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, subst. 1. S. n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța sau răsadul. 2. S. m. și f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. S. m. (Sport) Persoană care marchează (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.

MARCATOR², -OARE, marcatori, -oare, s. m. și f. Persoană care marchează (1) un obiect.

MARCATOR¹, marcatoare, s. n. Unealtă folosită în agricultură pentru a trasa rîndurile pe răzoare și pentru a însemna locul în care urmează să se pună sămînța plantelor care se seamănă rar.

MARCATOR, -OARE s.m. și f. Cel care marchează un obiect. [< marca + -tor].

MARCATOR s.n. 1. Unealtă folosită pentru a fixa locurile cuiburilor de însămînțare. 2. Dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. [< marca + -tor].

MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jalonează un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealtă agricolă pentru fixat locurile cuiburilor de însămânțare. 2. dispozitiv al unei mașini de semănat etc. care servește la menținerea distanței constante între rânduri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glonț trasor. III. s. m. (sport) cel care marchează puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)

MARCATOR¹ ~oare n. Unealtă pentru marcarea locului de plantare sau de semănare a culturilor agricole. /a marca + suf. ~tor

marcatoare s. f., g.-d. art. marcatoarei; pl. marcatoare

marcatoare s. f., g.-d. art. marcatoarei; pl. marcatoare

marcatoare s. f., g.-d. art. marcatoarei; pl. marcatoare

marcator² (unealtă) s. n., pl. marcatoare

marcator² (unealtă) s. n., pl. marcatoare

marcator (unealtă) s. n., pl. marcatoare

MARCATOR s. (înv.) marcher. (~ de produse industriale.)

MĂRCĂTOARE s. v. semănătoare.

marcator, -oare s.m., s.f., s.n. 1 s.m., s.f. <înv.> marcher. Marcatorii lucrează la însemnarea unor produse industriale. 2 s.n. <engl.> marker. A însemnat produsele cu un marcator.

MARCATOR s. (înv.) marcher. (~ de produse industriale.)

mărcătoare s. v. SEMĂNĂTOARE.

MARCATÓR, -OARE adj., subst. I. Adj. (Rar) Cu care se face sau se imprimă un semn distinctiv. Cf. LM. II. Subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale); (învechit) marcher. Marcator într-o uzină de mașini. 2. S. n. Unealtă agricolă compusă dintr-o bară cu colți, folosită pentru a marca rîndurile și locul cuiburilor în care se va pune sămînța. Cf. NOM. MIN. I, 15. – Pl. : marcatori, -oare. – Marca + suf. -tor.