măraz sn [At: NECULCE, L. 43 / V: mar~ / Pl: ~uri / E: tc maraz] 1 (Îrg) Necaz. 2 (Îvr) Ciudă. 3 (Reg; mpl) Mofturi. 4 (Olt) Defect al vinului care s-a acrit, s-a băloșit, a luat miros etc.

MĂRAZ, mărazuri, s. n. (Regional; mai ales la pi.) Mofturi, nazuri. Cînd văd că mîța face mărazuri, ț-o strîng de coadă, de mănîncă și mere pădurețe. CREANGĂ, P. 230.

MĂRAZ s. n. (Mold .) Necaz, pică. Iar împăratul, avîndu pe dînsul năraz și gîndu să-l mazilească ..., l-au- dus de l-au închis. NECULCE. Etimologie: tc. maraz. Cf. alean (2), alenie, alenșig (2), băsău (2), rîvnire, z a v i s t i e.

măráz, V. maraz.

MARAZ s. n. v. măraz.

maraz sn vz măraz corectat(ă)

MARAZ s. n. v. măraz.^[1]

maraz n. pl. Mold. mofturi, nazuri: mâța face marazuri CR. [Turc. MARAZ, boală].

maráz n., pl. urĭ (turc. maraz, d. ar. maraz, boală, care vine d. gr. marasmós, marazm; d. turc. vine ngr. marázis, alb. marás, sîrb. maraz). Vechĭ (măraz). Pornire, necaz, cĭudă. Azĭ. Mold. Iron. A face marazurĭ, a face mofturĭ, a te strîmba (ca să placĭ orĭ fiind-că nu-țĭ place ție): parcă eraŭ niște maĭmuțe care fac marazurĭ la circ (Neam. Rom. Pop. 6, 190), de atuncĭ (de la bătaĭe) nu-mĭ maĭ face marazurĭ (ĭapa) și trece pin apă ca pe uscat (Panfile, Văzduhul, 1916, 15). V. marafet.

măraz (reg.) s. n., pl. mărazuri

măraz (reg.) s. n., pl. mărazuri

măraz s. n., pl. mărazuri

MĂRAZ s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.

măraz s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ.

măraz (mărazuri), s. n. – 1. (Înv.) Invidie, silă. – 2. (Pl.) Fleacuri, fandoseli, mutre. – Var. maraz. Mr. măraze, megl. măraz. Tc. maraz (Miklosich, Türk. Elem., II, 123; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 19; Lokotsch 1404), cf. ngr. μαράζί, alb., sb., bg. maraz.

MĂRÁZ s. n. 1. (Învechit și regional) Necaz, supărare (mare) ; pică, ciudă. Iar împăratul, avîndu pe dînsul măraz și gîndu să-l mazilească. . ., l-au dus de l-au închis. NECULCE, L. 43, cf. 359. Alunica din obraz Face bădiței maraz. ap. SĂGHINESCU, V. 95. Măraz rău = „sînge rău”. MARIAN, D. 256. [Vătămătură] mărinată = tare înfocată, tare amărîtă, prin măraz rău (sînge rău) făcută. id. ib. 2. (Regional, mai ales la pl. ; la sg. cu sens colectiv) Mofturi, nazuri, fasoane. Cf. CIHAC, II, 593. Cînd văd că mîța face mărazuri, ț-o strîng de coadă de mănîncă și mere pădurețe. CREANGĂ, P. 230, cf. DDRF, GHEȚIE, R. M. Bacă nu ar fi fost nimeni pe de lături, nu-și arăta nici el marazurile. SĂM. III, 444. Tu, copile, faci măraz, Eu nu mai pot de năcaz. PAMFILE, C. Ț. 257, cf. id. VĂZD. 15. Mie nu-mi plac oamenii ce fac marazuri. Com. din PIATRA NEAMȚ. Nu face marazuri! ALR II 3 714/551. 3. (Prin nord-estul Olt. ; la sg.) Defect al vinului care s-a acrit, s-a băloșit, a luat miros etc. Cf. CIAUȘANU, V. 178. – PI.: marazuri. – Și: maráz s.n. – Din tc. maraz.

MARÁZ s. n. v. măraz.