2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARÁZ s. n. v. măraz.

MARÁZ s. n. v. măraz.[1]

  1. În original, incorect: s. m.. LauraGellner

maraz n. pl. Mold. mofturi, nazuri: mâța face marazuri CR. [Turc. MARAZ, boală].

maráz n., pl. urĭ (turc. maraz, d. ar. maraz, boală, care vine d. gr. marasmós, marazm; d. turc. vine ngr. marázis, alb. marás, sîrb. maraz). Vechĭ (măraz). Pornire, necaz, cĭudă. Azĭ. Mold. Iron. A face marazurĭ, a face mofturĭ, a te strîmba (ca să placĭ orĭ fiind-că nu-țĭ place ție): parcă eraŭ niște maĭmuțe care fac marazurĭ la circ (Neam. Rom. Pop. 6, 190), de atuncĭ (de la bătaĭe) nu-mĭ maĭ face marazurĭ (ĭapa) și trece pin apă ca pe uscat (Panfile, Văzduhul, 1916, 15). V. marafet.

MĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Reg.; mai ales la pl.) Mofturi, nazuri, fasoane. [Var.: maráz s. n.] – Din tc. maraz.

MĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Reg.; mai ales la pl.) Mofturi, nazuri, fasoane. [Var.: maráz s. n.] – Din tc. maraz.

măraz sn [At: NECULCE, L. 43 / V: mar~ / Pl: ~uri / E: tc maraz] 1 (Îrg) Necaz. 2 (Îvr) Ciudă. 3 (Reg; mpl) Mofturi. 4 (Olt) Defect al vinului care s-a acrit, s-a băloșit, a luat miros etc.

MĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Regional; mai ales la pi.) Mofturi, nazuri. Cînd văd că mîța face mărazuri, ț-o strîng de coadă, de mănîncă și mere pădurețe. CREANGĂ, P. 230.

MĂRAZ s. n. (Mold .) Necaz, pică. Iar împăratul, avîndu pe dînsul năraz și gîndu să-l mazilească ..., l-au- dus de l-au închis. NECULCE. Etimologie: tc. maraz. Cf. alean (2), alenie, alenșig (2), băsău (2), rîvnire, z a v i s t i e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măráz (reg.) s. n., pl. mărázuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRÁZ s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.

măraz s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

măráz (mărázuri), s. n.1. (Înv.) Invidie, silă. – 2. (Pl.) Fleacuri, fandoseli, mutre. – Var. maraz. Mr. măraze, megl. măraz. Tc. maraz (Miklosich, Türk. Elem., II, 123; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 19; Lokotsch 1404), cf. ngr. μαράζί, alb., sb., bg. maraz.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: maraz
maraz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măraz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măraz
  • mărazul
  • mărazu‑
plural
  • mărazuri
  • mărazurile
genitiv-dativ singular
  • măraz
  • mărazului
plural
  • mărazuri
  • mărazurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maraz
  • marazul
  • marazu‑
plural
  • marazuri
  • marazurile
genitiv-dativ singular
  • maraz
  • marazului
plural
  • marazuri
  • marazurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măraz maraz

etimologie: