14 definiții pentru nazuri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÁZURI s. n. pl. (Fam.) Capricii, mofturi, toane. ◊ Expr. A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite. – Din tc. nāz.

NÁZURI s. n. pl. (Pop. și fam.) Capricii, mofturi, toane. ◊ Expr. A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite. – Din tc. nāz.

NÁZURI s. n. pl. (Mai ales în legătură cu verbul «a face») Capricii, mofturi, toane. În puterea prieteniei, iartă-mi aceste nazuri de lăcomie literară. ODOBESCU, S. III 39. Băiatul a făcut o vreme nazuri. ȘEZ. III 95.

NAZ ~uri n. mai ales la pl., pop., fam. Dispoziție de moment, neașteptată și stranie; capriciu; moft; marafet; maraz; toană. * A face ~uri a se comporta pretențios și nechibzuit. /<turc. naz

naz n. (întrebuințat la pl.] 1. caprițiu: îi făcea toate voile și nazurile; 2. moft: a face nazuri. [Turc. NAZ].

naz n., pl. urĭ (turc. [d. pers] naz, afectare, mofturĭ; ngr. nazi). Fam. Mofturĭ, capriciĭ: copiĭ plinĭ de nazurĭ. A face nazurĭ, a face mofturĭ, a te opune din capriciŭ: sătulu face nazurĭ la mîncare; cînd eraĭ bogat, făceaĭ nazurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

názuri (fam., în expr. a face ~) s. n. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NAZ s. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (Și-a satisfăcut ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

naz (názuri), s. n.1. (Înv.) Pretenție. – 2. Capriciu, moft. – Mr. naje, pl. năzi. Tc. (per.) naz (Șeineanu, II, 270; Lokotsch 1563), cf. ngr. νάζί, alb. nas (Meyer 298). – Der. năzuros, adj. (capricios, mofturos, nemulțumit).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nazuri s. n. pl. (pop.) capricii, mofturi, toane

a face nazuri expr. a fi exagerat de pretențios.

Intrare: nazuri
substantiv neutru (N91)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • nazuri
  • nazurile
genitiv-dativ singular
plural
  • nazuri
  • nazurilor
vocativ singular
plural

nazuri

  • 1. familiar Capricii, mofturi, toane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În puterea prieteniei, iartă-mi aceste nazuri de lăcomie literară. ODOBESCU, S. III 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Băiatul a făcut o vreme nazuri. ȘEZ. III 95.
        surse: DLRLC
  • comentariu Unele dicționare indică și formă de sg.: naz.
    surse: dexonline

etimologie: