2 intrări

school Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marțiale a, av vz marțial

MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. 1. (Livr.) Solemn și grav; impunător. 2. Ostășesc, militar; de război. ◊ Curte marțială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepționale. Lege marțială = lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă. 3. (În sintagma) Arte marțiale = tehnici de luptă și sporturi (judo, karate etc.) originare din Japonia și China. [Pr.: -ți-al] – Din fr. martial, it. marziale.

marțial2, ~ă a [At: DN3 / Pl: -i, ~e / E: fr marțial] 1 (Chm; înv) Care conține fier. 2 (Med; îs) Carență ~ă Lipsă a fierului din alimentație, care cauzează anemie.

marțial1, ~ă [At: NEGULICI / P: ~ți-al / V: (îvr) ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr marțial, it marziale] 1-2 a, av Milităros. 3 a (Îs) Curte ~ă Denumire sub care funcționează în unele state tribunalul militar instituit în timp de război, de mobilizare, în timpul stării excepționale sau de asediu, și care judecă infracțiunile săvârșite atât de militari, cât și de civili. 4 a (Îs) Lege -ă Lege care autorizează, în unele state, folosirea forței armate pentru represiune internă. 5-6 av, a (Pex) (în mod) solemn. 7 @a (Îs) Arte -e Ansamblu de sporturi de luptă originare din Japonia.

MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. 1. (Livr.) Solemn și grav; impunător. 2. Ostășesc, militar; de război. ◊ Curte marțială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepționale. Lege marțială = lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă. [Pr.: -ți-al] – Din fr. martial, it. marziale.

MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. Solemn și grav. Cînd Iliescu luă o atitudine marțială și deschise gura, lungul și urîtul musafir îi făcu semn cu mîna să nu înceapă. PAS, Z. IV 140. Domnu Pandele făcu un gest marțial, foarte potrivit cu jacheta pe talie. BASSARABESCU, S. N. 181. Cu ce aer marțial răspunde la saluturile pietonilor. VLAHUȚĂ, A. 444. ◊ Ostășesc, militar. Muzica militară a companiei de onoare cîntînd un marș marțial. REBREANU, R. I 197. ◊ (În țările burgheze) Curte marțială = tribunal militar care funcționează în timp de război (în anumite cazuri prevăzute de legi speciale și în timp de pace) și care judecă după legi speciale, prin judecători militari. Citi sentința Curții marțiale a diviziei, care osîndea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda. REBREANU, P. S. 22. Lege marțială = lege care prevede anumite măsuri de siguranță internă, mai ales în timp de război, utilizîndu-se, la nevoie, forța armată. – Pronunțat: -ți-al.

MARȚIÁL1, -Ă adj. De război, în legătură cu războiul sau cu milităria; războinic. ◊ Curte marțială = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare. ♦ Impunător, solemn, grav. [Pron. -ți-al. / < fr. martial, it. marziale, cf. Mars – zeul războiului, la romani].

MARȚIÁL2, -Ă adj. (Chim., înv.) Care conține fier. ♦ Care se referă la fier. ◊ (Med.) Carență marțială = insuficiență alimentară de fier, care cauzează anemie. [Pron. -ți-al. / < fr. martial].

MARȚIÁL1, -Ă adj. 1. ostășesc, militar; de război. ◊ impunător, solemn, grav. 2. arte ~e = discipline sportive de atac și apărare, de origine japoneză (karate, aikido, judo, kendo), bazate pe un fond moral provenind de la samurai. 3. lege ~ă = lege care autorizează intervenția forței armatei în caz de tulburări interne. ♦ curte ~ă = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare. (< fr. martial, it. marziale)

MARȚIÁL2, -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier; referitor la fier. ♦ carență ~ă = insuficiență alimentară de fier, care cauzează anemie; terapeutică ~ă = tratament al anemiilor cu fier. (< fr. martial)

MARȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de război; propriu războaielor; războinic. * Curte ~ă tribunal militar care funcționează în timp de război. 2) Care manifestă deprinderi militare. Lupte marțiale. 3) Care denotă solemnitate și gravitate; solemn și grav. Voce ~ă. Alură ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. martial, it. marziale

marțial a. răsboinic: înfățișare marțială. curte marțială, tribunal militar în timp de răsboiu; lege marțială, care autorizează în unele cazuri întrebuințarea forței, armate.

*marțiál, -ă adj. (lat. martialis, d. Mars, Martis, zeul războĭuluĭ). Războĭnic: aer marțial. Curte marțială, tribunal militar. Lege marțială, care autorizează întrebuințarea forțeĭ armate în anumite cazurĭ. Adv. În mod marțial: a defila marțial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marțiál (-ți-al) adj. m., pl. marțiáli; f. marțiálă, pl. marțiále

marțiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. marțiáli; f. sg. marțiálă, pl. marțiále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARȚIÁL adj. v. cazon, grav, militar, milităresc, milităros, ostășesc, războinic, serios, soldățesc, solemn.

marțial adj. v. CAZON. GRAV. MILITAR. MILITĂRESC. MILITĂROS. OSTĂȘESC. RĂZBOINIC. SERIOS. SOLDĂȚESC. SOLEMN.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARȚIAL (Marcus Valerius Martialis) (c. 40-c. 104), poet latin. Prin epigramele sale („Liber spectaculorum”), remarcabile prin pitoresc, verva mușcătoare și acuitatea observației, a contribuit la definirea genului și a satirizat moravuri ale timpului.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARȚIAL, -Ă adj. 1. (Astăzi rar) Ostășesc, militar; milităresc, milităros. Cf. NEGULICI. Manevrele. . . slăbesc aerul marțial și impulsia militară a unei trupe. ROM. LIT. 1312/19. Din minutul ce. . . a dobîndit pușca și uniforma, el ia o ținută marțială ca și cînd ar fi fost în cele mai mari bătălii. I. IONESCU, D. 513. Pe cînd vrea să iasă pe ușe, apare micul maior de roșiori cu săbia scoasă și-i oprește trecerea, luînd o poză foarte marțială. CARAGIALE, O. I, 274. Muzica militară a companiei de onoare Cîntînd un marș marțial. REBREANU, R. I, 197. Silueta marțială a jandarmului. CAZIMIR, GR. 30. Ținuta lui era marțială și Impunătoare„sta drept ca un soldat” – și avea în toată înfățișarea lui „un aer de comandir”. OȚETEA, T. V. 88. ◊ Curte marțială = denumire sub care funcționează, în unele state, tribunalul militar instituit în timp de război, de mobilizare, în timpul stării excepționale sau de asediu, și care judecă infracțiunile săvîrșite atît de militari cît și de civili. Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Citi sentința Curții marțiale a diviziei care osîndea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda. REBREANU, P. S. 22. Te-am dat la Curtea marțială și vei fi judecat după codul justiției militare. ARGHEZI, C. J. 239. N-are să-l slăbească pînă nu-l va aduce la judecata Curții marțiale. CAMILAR, N. I , 158. Lege marțială = lege care autorizează, în unele state, folosirea forței armate pentru represiune internă. Poliția streină, voind a pune capăt acestor ucideri, proclamă legea marțială. FILIMON, O. I, 318, cf. LM, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. Se ține o ședință a guvernului in care se discută chiar acum dacă să li se aplice legea marțială. CAMIL PETRESCU, O. II, 573. ◊ (Adverbial) După el, înțepenit marțial în șa, cu carîmbii cizmelor peste genunchi, cu coiful său imens. . . urma Odobescu. id. ib. 244. 2. P. e x t. Solemn, grav, impunător. [Avea] o barbă marțiale, un piept ce sparge soarta C-o tare pațiență, și brațe musculoase. HELIADE, O. I, 230. Bogdan era în adevăr un barbat. . . cu față marțială. CALENDAR (1853), 46/27. Și nu vede oare d. Maiorescu că. . . poza prea marțială poate fi luată drept o dovadă de lipsă de argumente? GHEREA, ST. CR. III, 205. Domnu Pandele făcu un gest marțial, foarte potrivit cu jacheta pe talie. BASSARABESCU, S. N. 181. Un individ congestionat și marțial. CAZIMIR, GR. 109. Silindu-mă să par marțial, m-am împiedicat ca un bleg în opritoarea de la poartă. BRĂESCU, A. 152. Cînd Iliescu luă o atitudine marțială și deschise gura, lungul și urîtul musafir îi făcu semn cu mîna să nu înceapă. PAS, Z. IV, 140. (F i g.) La umbra unui paltin marțial. KLOPSTOCK, F. 306. ◊ (Adverbial) Uite-l! strigă grefierul marțial. REBREANU, NUV. 169. El călca marțial, gesticulînd larg și studiat. ULIERU, C. 94. A început să se plimbe marțial prin fața comisiei. CAMIL PETRESCU, O. II, 563. - Pronunțat: -ți-ál. - Pl.: marțiali, -e. - Și: (învechit, rar) marțiále adj. – Din fr. marțial, it. marziale.

Intrare: marțiale
marțiale
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: marțial
marțial adjectiv
  • silabație: mar-ți-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marțial
  • marțialul
  • marțialu‑
  • marția
  • marțiala
plural
  • marțiali
  • marțialii
  • marțiale
  • marțialele
genitiv-dativ singular
  • marțial
  • marțialului
  • marțiale
  • marțialei
plural
  • marțiali
  • marțialilor
  • marțiale
  • marțialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marțial

  • 1. livresc Solemn și grav.
    exemple
    • Cînd Iliescu luă o atitudine marțială și deschise gura, lungul și urîtul musafir îi făcu semn cu mîna să nu înceapă. PAS, Z. IV 140.
      surse: DLRLC
    • Domnu Pandele făcu un gest marțial, foarte potrivit cu jacheta pe talie. BASSARABESCU, S. N. 181.
      surse: DLRLC
    • Cu ce aer marțial răspunde la saluturile pietonilor. VLAHUȚĂ, A. 444.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Muzica militară a companiei de onoare cîntînd un marș marțial. REBREANU, R. I 197.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Curte marțială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepționale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Citi sentința Curții marțiale a diviziei, care osîndea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda. REBREANU, P. S. 22.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Lege marțială = lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 3. (în) sintagmă Arte marțiale = tehnici de luptă și sporturi (judo, karate etc.) originare din Japonia și China.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: