17 definiții pentru mantelă mantel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANTÉLĂ s. f. (Învechit) 1. Haină largă, mai scurtă decît mantaua, purtată de femei pe deasupra celorlalte haine; (învechit) mantilă, (învechit, rar) mantăl. Cf. VALIAN, V. Să-i arăte că mantela minunat face foș, foș. PR. DRAM. 360. Iarna, unii [lilieci] se acopăr cu aripele ca cu un mantel. BARASCH, I. N. 249, cf. PONTBRIANT, D. Fost-ai pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi aducă mantela cea de drum? ALECSANDRI, T. 851, cf. 352. 2. Mantie. Își sfărîmă. . . cheutoarea mantelei. BĂLCESCU, M. V. 392. Sînt persecutați ca martirii. . . nici tremurul și suspinul nu și-l fac decît sub mantelă. BARIȚIU, P. A. III, 136. - Pl.: mantele. – Și: mantel s. n. – Din it. mantello. – Cf. rus. маптел.

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Din it. mantello. Cf. rus. mantel.

mante sf [At: VALIAN, V. / V: mantel sn / Pl: ~le / E: it mantello, rs мантел] 1 (înv) Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei pe deasupra celorlalte haine Si: (înv) mantilă (1), (îvr) mantăl. 2 (Înv) Mantie.

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Din it. mantello. Cf. rus. mantel.[1]

  1. Var.: mantél. cata

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Învechit; și în forma mantel) Haină purtată de femei pe deasupra rochiei. Te rog, lasă pe Spiridon să se ducă pîn la mine acasă, ca să-mi aducă mantelul; bate vîntul și mi-e frică să nu răcesc. CARAGIALE, O. I 58. Fosta-i pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi aducă mantela cea de drum? ALECSANDRI, T. I 271. ♦ Mantie. Niște porci îi sfîșiară mantela și coiful. BĂLCESCU, O. II 258. – Variantă: mantél s. n.

MANTÉLĂ s.f. Manta scurtă cu care femeile își acopereau umerii și brațele. ♦ Mantie. [Var. mantel s.n. / < it. mantello, rus. mantel, germ. Mantel, cf. lat. mantellum].

MANTÉLĂ s. f. mantilă (1). (< it. mantello)

MANTÉL s. n. v. mantelă.

mantél n., pl. e, mantélă și mantílă f., pl. e (it. mantello, fr. mantille [d. sp. mantilla], din aceĭașĭ răd. cu manta). Măntăluță de damă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mantélă (înv.) s. f., g.-d. art. mantélei; pl. mantéle

mantélă s. f., g.-d. art. mantélei; pl. mantéle[1]

  1. Var. mantel (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANTÉLĂ s. (înv.) mantăl, mantilă. (Ea purta o ~.)[1]

  1. Var. mantel (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

MANTÉLĂ s. v. mantie.[1]

  1. Var. mantel (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

MANTE s. (înv.) mantăl, mantilă. (Ea purta o ~.)

Intrare: mantelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mante
  • mantela
plural
  • mantele
  • mantelele
genitiv-dativ singular
  • mantele
  • mantelei
plural
  • mantele
  • mantelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantel
  • mantelul
  • mantelu‑
plural
  • mantele
  • mantelele
genitiv-dativ singular
  • mantel
  • mantelului
plural
  • mantele
  • mantelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mantelă mantel învechit

  • 1. Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mantilă mantăl diminutive: manteluță attach_file 2 exemple
    exemple
    • Te rog, lasă pe Spiridon să se ducă pîn la mine acasă, ca să-mi aducă mantelul; bate vîntul și mi-e frică să nu răcesc. CARAGIALE, O. I 58.
      surse: DLRLC
    • Fosta-i pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi aducă mantela cea de drum? ALECSANDRI, T. I 271.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Niște porci îi sfîșiară mantela și coiful. BĂLCESCU, O. II 258.
      surse: DLRLC

etimologie: