4 definiții pentru mantăl

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mantăl sn [At: BĂRAC, T. 6/17 / Pl: ~e / E: ger Mantel] (Îvr) Mantelă (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANTĂL s. n. (Învechit, rar) Haină largă, mai scurtă decît mantaua, purtată de femei pe deasupra celorlalte haine; (învechit) mantelă (1). Moașa... uitasă mantâlu cel negru acasă, BĂRAC, T. 6/17, cf. H III 141. - Pl.: mantale. – Din germ. Mantel.

Intrare: mantăl
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantăl
  • mantălul
  • mantălu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mantăl
  • mantălului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)