3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANTÉL s. n. v. mantelă.

mantél n., pl. e, mantélă și mantílă f., pl. e (it. mantello, fr. mantille [d. sp. mantilla], din aceĭașĭ răd. cu manta). Măntăluță de damă.

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Din it. mantello. Cf. rus. mantel.

mante sf [At: VALIAN, V. / V: mantel sn / Pl: ~le / E: it mantello, rs мантел] 1 (înv) Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei pe deasupra celorlalte haine Si: (înv) mantilă (1), (îvr) mantăl. 2 (Înv) Mantie.

mânțel, ~ea a, av, sf vz mărunțel

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Din it. mantello. Cf. rus. mantel.[1]

  1. Var.: mantél. cata

MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Învechit; și în forma mantel) Haină purtată de femei pe deasupra rochiei. Te rog, lasă pe Spiridon să se ducă pîn la mine acasă, ca să-mi aducă mantelul; bate vîntul și mi-e frică să nu răcesc. CARAGIALE, O. I 58. Fosta-i pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi aducă mantela cea de drum? ALECSANDRI, T. I 271. ♦ Mantie. Niște porci îi sfîșiară mantela și coiful. BĂLCESCU, O. II 258. – Variantă: mantél s. n.

MANTÉLĂ s.f. Manta scurtă cu care femeile își acopereau umerii și brațele. ♦ Mantie. [Var. mantel s.n. / < it. mantello, rus. mantel, germ. Mantel, cf. lat. mantellum].

MANTÉLĂ s. f. mantilă (1). (< it. mantello)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mante (înv.) s. f., g.-d. art. mantelei; pl. mantele

mante (înv.) s. f., g.-d. art. mantelei; pl. mantele

mantélă s. f., g.-d. art. mantélei; pl. mantéle[1]

  1. Var. mantel (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANTÉLĂ s. (înv.) mantăl, mantilă. (Ea purta o ~.)[1]

  1. Var. mantel (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

MANTÉLĂ s. v. mantie.[1]

  1. Var. mantel (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

MANTE s. (înv.) mantăl, mantilă. (Ea purta o ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANTÉLĂ s. f. (Învechit) 1. Haină largă, mai scurtă decît mantaua, purtată de femei pe deasupra celorlalte haine; (învechit) mantilă, (învechit, rar) mantăl. Cf. VALIAN, V. Să-i arăte că mantela minunat face foș, foș. PR. DRAM. 360. Iarna, unii [lilieci] se acopăr cu aripele ca cu un mantel. BARASCH, I. N. 249, cf. PONTBRIANT, D. Fost-ai pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi aducă mantela cea de drum? ALECSANDRI, T. 851, cf. 352. 2. Mantie. Își sfărîmă. . . cheutoarea mantelei. BĂLCESCU, M. V. 392. Sînt persecutați ca martirii. . . nici tremurul și suspinul nu și-l fac decît sub mantelă. BARIȚIU, P. A. III, 136. - Pl.: mantele. – Și: mantel s. n. – Din it. mantello. – Cf. rus. маптел.

Intrare: mantel
mantel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mantelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mante
  • mantela
plural
  • mantele
  • mantelele
genitiv-dativ singular
  • mantele
  • mantelei
plural
  • mantele
  • mantelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantel
  • mantelul
  • mantelu‑
plural
  • mantele
  • mantelele
genitiv-dativ singular
  • mantel
  • mantelului
plural
  • mantele
  • mantelelor
vocativ singular
plural
Intrare: mânțel
mânțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mante, mantelesubstantiv feminin

învechit
  • 1. Haină largă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Te rog, lasă pe Spiridon să se ducă pîn la mine acasă, ca să-mi aducă mantelul; bate vîntul și mi-e frică să nu răcesc. CARAGIALE, O. I 58. DLRLC
    • format_quote Fosta-i pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi aducă mantela cea de drum? ALECSANDRI, T. I 271. DLRLC
  • 2. Mantie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mantie
    • format_quote Niște porci îi sfîșiară mantela și coiful. BĂLCESCU, O. II 258. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.