4 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANITA, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

MANITA, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

manita vru [At: DEX-S / Pzi: ~tea / E: manită] (D. vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

MANITA vb. refl. (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)

MANI s. f. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din fr. mannite.

MANI s. f. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din fr. mannite.

mani2 i [At: H XI, 379 / E: fo] (Reg; rep) Strigăt cu care se cheamă rațele sau bobocii de rață.

mani1 smp [At: DEX / E: lat manes, -ium] (Mit; Ant) Nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților, considerate zei ocrotitori ai căminului.

mani sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr mannite] Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă.

maniță sf [At: (a. 1792) URICARIUL, IV, 134/18 / V: (înv) maniț sn / E: nct] Numele unei stofe din care se confecționau altădată haine, rochii etc.

MANIȚĂ s. f. (Învechit) Stofă groasă din care se făceau odinioară anterie și rochii. Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. FILIMON, C. 209.

MANI s.f. (Chim.) Substanță organică zaharată care se găsește în rășina de frasin și în unele ciuperci, avînd acțiune laxativă. [< fr. mannite].

MANI s. f. 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite)

maniță f. stofă din care se făceau anterie și rochii (FIL.). [Origină necunoscută].

maníță f., pl. e (ngr. manitsa, manșon). Flm. Un fel de stofă din care se făceaŭ anterie, rochiĭ ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

manita vb., ind. prez. 3 sg. manitea

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maniță (-țe), s. f. – Postav de lînă. Ngr. μανίτσα „manșon” (Scriban). Sec. XIX, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

maniță s.f. (înv.) stofă din care se făceau anterie, rochii etc.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Mani, -ța, -țiu v. Manuel III 8, 9.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANÍȚĂ s. f. Numele unei stofe din care se confecționau altădată haine, rochii etc. Un antereu mare de alâge maniț cu cheltuielile de ață (a. 1792). URICARIUL, IV, 134/18. Un june. . . îmbrăcat cu anteriu de maniță. FILIMON, O. I, 108. Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. id. ib. 222. - Și: (învechit) maniț s. n. – Etimologia necunoscută.

Intrare: manita
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manita
  • manitare
  • manitat
  • manitatu‑
  • manitând
  • manitându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • manitea
(să)
  • maniteze
  • manita
  • manită
  • manitase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • manitea
(să)
  • maniteze
  • manitau
  • manita
  • manitaseră
Intrare: manită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mani
  • manita
plural
genitiv-dativ singular
  • manite
  • manitei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Manița
Manița nume propriu
nume propriu (I3)
  • Manița
Intrare: maniță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maniță
  • manița
plural
genitiv-dativ singular
  • manițe
  • maniței
plural
vocativ singular
plural
maniț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manitaverb

  • 1. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • manită DEX '09 DEX '98 MDN '00

manisubstantiv feminin

  • 1. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Boală a vinului datorată manitei (1.). MDN '00
etimologie:

manițăsubstantiv feminin

  • 1. învechit Stofă groasă din care se făceau odinioară anterie și rochii. DLRLC
    • format_quote Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. FILIMON, C. 209. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.