9 definiții pentru maniță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
maniță sf [At: (a. 1792) URICARIUL, IV, 134/18 / V: (înv) maniț sn / E: nct] Numele unei stofe din care se confecționau altădată haine, rochii etc.
MANIȚĂ s. f. (Învechit) Stofă groasă din care se făceau odinioară anterie și rochii. Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. FILIMON, C. 209.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
maniță f. stofă din care se făceau anterie și rochii (FIL.). [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
maníță f., pl. e (ngr. manitsa, manșon). Flm. Un fel de stofă din care se făceaŭ anterie, rochiĭ ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
maniț sn vz maniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
maniță (-țe), s. f. – Postav de lînă. Ngr. μανίτσα „manșon” (Scriban). Sec. XIX, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
maniță s.f. (înv.) stofă din care se făceau anterie, rochii etc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANÍȚĂ s. f. Numele unei stofe din care se confecționau altădată haine, rochii etc. Un antereu mare de alâge maniț cu cheltuielile de ață (a. 1792). URICARIUL, IV, 134/18. Un june. . . îmbrăcat cu anteriu de maniță. FILIMON, O. I, 108. Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. id. ib. 222. - Și: (învechit) maniț s. n. – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANÍȚ s. n. v. maniță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
manițăsubstantiv feminin
- 1. Stofă groasă din care se făceau odinioară anterie și rochii. DLRLC
- Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. FILIMON, C. 209. DLRLC
-