maniță sf [At: (a. 1792) URICARIUL, IV, 134/18 / V: (înv) maniț sn / E: nct] Numele unei stofe din care se confecționau altădată haine, rochii etc.

MANIȚĂ s. f. (Învechit) Stofă groasă din care se făceau odinioară anterie și rochii. Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. FILIMON, C. 209.

maniță f. stofă din care se făceau anterie și rochii (FIL.). [Origină necunoscută].

maníță f., pl. e (ngr. manitsa, manșon). Flm. Un fel de stofă din care se făceaŭ anterie, rochiĭ ș. a.

maniț sn vz maniță

maniță (-țe), s. f. – Postav de lînă. Ngr. μανίτσα „manșon” (Scriban). Sec. XIX, înv.

maniță s.f. (înv.) stofă din care se făceau anterie, rochii etc.

MANÍȚĂ s. f. Numele unei stofe din care se confecționau altădată haine, rochii etc. Un antereu mare de alâge maniț cu cheltuielile de ață (a. 1792). URICARIUL, IV, 134/18. Un june. . . îmbrăcat cu anteriu de maniță. FILIMON, O. I, 108. Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. id. ib. 222. - Și: (învechit) maniț s. n. – Etimologia necunoscută.

MANÍȚ s. n. v. maniță.