MANÍȚĂ s. f. Numele unei stofe din care se confecționau altădată haine, rochii etc. Un antereu mare de alâge maniț cu cheltuielile de ață (a. 1792). URICARIUL, IV, 134/18. Un june. . . îmbrăcat cu anteriu de maniță. FILIMON, O. I, 108. Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. id. ib. 222. - Și: (învechit) maniț s. n. – Etimologia necunoscută.