2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANEVRÁRE s. f. Acțiunea de a m a n e v r a; mînuire, manipulare (a unor aparate sau dispozitive tehnice). Afară di cunoștința manevrării și de îngrijirile trebuincioase pentru ținerea tulumbii, ar fi de trebuință a să afla în această campanie oameni învățați. . . și la a lor fabricație (a. 1835). DOC. EC. 593. A învăța manevrarea puștei în douăsprezece timpuri. NEGRUZZI, S. I, 332. ◊ Fig. Manevrarea neologismului este pentru Anghel un mijloc al humorului său. VIANU, A. P. 255. - Pl.: manevrări. – V. manevra.

MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.

MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.

manevrare sf [At: (a. 1835) DOC. EC. 593 / Pl: ~rări / E: manevra] 1 Punere în funcțiune a unor aparate sau dispozitive tehnice Si: mânuire (2). 2 Utilizare de mijloace incorecte pentru a reuși într-o acțiune. 3 Acționare indirectă asupra oamenilor pentru a-i face să acționeze într-un anumit mod.

MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra; manipulare, mînuire. Silit de dimineață pînă în sară a face marșuri... a învăța manevrarea puștii în douăsprezece timpuri. DONICI, la NEGRUZZI, S. I 332.

MANEVRÁRE s.f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; manevră; manipulare. [< manevra].

MANEVRÁ vb. I. 1. I n t r a n z. (Despre locomotive, trenuri, nave etc.) A face manevră. Vestita trăsură cu vapori. . . au manevrit pe un șes înaintea ducăi de Velington. AR (1829), 1261/20, cf. COSTINESCU. Lîngă poarta docului trenurile manevrau. DUNĂREANU, CH. 67. De cealaltă parte a gării se aude o locomotivă manevrînd. C. PETRESCU, A. 341. 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o operație tactică sau de luptă. Dacă. . . ar manevra după acele reglemente neapărat că ar prezenta o oaste din cele mai bine exersate. ROM. LIT. 1311/7. ◊ (Prin sinecdocă) Repegiunea cu care Mihai au manevrat cu oastea sa trecînd cînd Dunărea, cînd munții. calendar, 86/19. 3. Tranz. (Complementul indică aparate, dispozitive tehnice etc.) A manipula. Manevrînd robinetul. . . introducem aerul rece, destinat alimentării cuptorului înalt. IOANOVICI, TEHN. 41, cf. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2392. ◊ Fig. în această poemă și-a vărsat poetul tot focul fantaziei sale, și-a depus toată puterea de a manevra limba. F (1866), 190. Poetul. . . a vrut cu tot dinadinsul să manevreze o prea mare varietate de ritmuri. LL I, 148. (Intranz.) Materialul uman cu care manevrează artistul. VARLAAM-SADOVEANU, 164. - Prez. ind.: manevrez. – Și: (învechit, rar) manevrí vb. IV, manovrá (NEGULICI) vb. I. – Din fr. manoeuvrer.

MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din fr. manœuvrer.

MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din fr. manœuvrer.

manevra [At: AR (1829), 126/20 / V: (îvr) ~novra, (cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: fr manœuvrer] 1 vi (D. locomotive, nave etc.) A face manevre. 2 vi (D. unități militare) A executa o operație tactică sau de luptă. 3-4 vti (C. i. aparate, dispozitive etc.) A pune în mișcare, a face să funcționeze Si: a manipula (2), a mânui (2), (frî) a mania (1). 5-6 vit A utiliza diverse mijloace, corecte sau nu, pentru a reuși într-o acțiune Si: a manipula (6-7). 7-8 vti (C. i. oameni) A acționa indirect asupra cuiva pentru a-l face să acționeze într-un anumit mod sau să gândească într-un anumit fel Si: a manipula (8-9).

MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre un tren) A executa mișcările pregătitoare necesare pentru formarea sau descompunerea unei garnituri, cum și pentru deplasarea vagoanelor la locul de destinație. De cealaltă parte a gării se aude o locomotivă manevrînd. C. PETRESCU, A. 341. Lîngă poarta docului trenurile manevrau. DUNĂREANU, CH. 67. ♦ Tranz. A conduce, a pune în mișcare. 2. Intranz. (Despre armate) A executa deplasări organizate și rapide, pe cîmpul de luptă sau de operații. 3. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (de obicei necorecte) pentru a reuși într-o acțiune; a unelti. 4. Tranz. (Cu privire la sume de bani) A mînui, a folosi.

MANEVRÁ vb. I. 1. intr. A face mișcările necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren. ♦ tr. A conduce, a pune în mișcare o corabie etc. 2. intr. (Despre trupe) A executa diferite mișcări tactice. 3. intr. (Fig.) A unelti. 4. tr. A mânui, a folosi (fonduri, bani). [< fr. manoeuvrer, după manevră].

MANEVRÁ vb. I. intr. 1. (despre trenuri) a executa o manevră (3). 2. (despre trupe) a executa diferite mișcări tactice. 3. (fig.) a unelti. II. tr. 1. a conduce, a pune în mișcare o navă. 2. a mânui, a folosi (fonduri, bani). (< fr. manoeuvrer)

A MANEVRÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre vehicule) A face manevre. 2) fig. A face uz de diverse mijloace (incorecte) pentru a atinge un anumit scop. 2. tranz. (aparate, dispozitive, instalații tehnice etc.) A folosi cu ajutorul mâinilor, dirijând cu dibăcie; a mânui; a manipula. /<fr. manoeuvrer

*manevréz v. tr. (d. manevră; fr. manoeuvrer). Pun în mișcare, fac să funcționeze cu mîna un instrument, o mașină: a manevra cîrma. V. intr. Lucrez cu o mașină: pompieriĭ manevraŭ bine cu pompa. (Ca comandă: Manevrațĭ). Vorbind de trupe, de o flotă, fac mișcărĭ, evoluțiunĭ: cavaleria a manevrat bine. Vorbind de un comandant, conduc, învîrtesc bine trupele, flota: generalu a manevrat așa de bine, în cît a tăĭat retragerea dușmanuluĭ. Fig. Uneltesc, combin o serie de acțiunĭ, de demersurĭ p. un scop.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manevráre (-ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrắrii; pl. manevrắri

manevráre s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. manevrării; pl. manevrări

manevrá (a ~) (-ne-vra) vb., ind. prez. 3 manevreáză

manevrá vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg. manevréz, 3 sg. și pl. manevreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANEVRÁRE s. manevră, manipulare, mânuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)

MANEVRARE s. manevră, manipulare, mînuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)

arată toate definițiile

Intrare: manevrare
manevrare substantiv feminin
  • silabație: ma-ne-vra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manevrare
  • manevrarea
plural
  • manevrări
  • manevrările
genitiv-dativ singular
  • manevrări
  • manevrării
plural
  • manevrări
  • manevrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: manevra
  • silabație: ma-ne-vra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manevra
  • manevrare
  • manevrat
  • manevratu‑
  • manevrând
  • manevrându‑
singular plural
  • manevrea
  • manevrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • manevrez
(să)
  • manevrez
  • manevram
  • manevrai
  • manevrasem
a II-a (tu)
  • manevrezi
(să)
  • manevrezi
  • manevrai
  • manevrași
  • manevraseși
a III-a (el, ea)
  • manevrea
(să)
  • manevreze
  • manevra
  • manevră
  • manevrase
plural I (noi)
  • manevrăm
(să)
  • manevrăm
  • manevram
  • manevrarăm
  • manevraserăm
  • manevrasem
a II-a (voi)
  • manevrați
(să)
  • manevrați
  • manevrați
  • manevrarăți
  • manevraserăți
  • manevraseți
a III-a (ei, ele)
  • manevrea
(să)
  • manevreze
  • manevrau
  • manevra
  • manevraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manevrare

etimologie:

  • vezi manevra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

manevra

  • 1. intranzitiv (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • De cealaltă parte a gării se aude o locomotivă manevrînd. C. PETRESCU, A. 341.
      surse: DLRLC
    • Lîngă poarta docului trenurile manevrau. DUNĂREANU, CH. 67.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre unități militare) A executa o manevră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. tranzitiv A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mania manipula mânui
    • 3.1. A mânui bani.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. intranzitiv figurat A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: unelti

etimologie: