12 definiții pentru mania


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIÁ, maniez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mânui, a manipula. [Pr.: -ni-a] – Din fr. manier.

mania vt [At: NEGULICI / P: ~ni-a / Pzi: ~iez / E: fr manier] (Frî) 1 (C. i. mecanisme, sisteme tehnice) A manevra (3). 2 (C. i. obiecte) A mânui (1).

MANIÁ, maniez, vb. I. Tranz. (Înv.) A mânui, a manipula. [Pr.: -ni-a] – Din fr. manier.

MANIÁ, maniez, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A mînui. Știi să maniezi armele, Radule? ALECSANDRI, T. 1290. ◊ Fig. A discerne ceea ce este adevăr de ceea ce este minciună în cifrele ce maniază. I. IONESCU, M. 11. – Pronunțat: -ni-a.

manià v. 1. a se servi cu mâna: a mania o armă; 2. fig. se zice de modul de a uza de instrumentele cugetării: a mania o limbă; 3. a dirija, a conduce, a administra: a mania afaceri, bani.

*maniéz v. tr. (fr. manier, îld. maneier, lat. pop. *manizare, it. maneggiare, a mînui, d. lat. manus, mînă. V. manej, manelă, remaniez). Mînuĭesc, umblu cu, întrebuințez: a mania armele, niște banĭ, (fig.) o limbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maniá (a ~) (livr.) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 maniáză, 1 pl. maniém (-ni-em); conj. prez. 3 maniéze; ger. maniínd (-ni-ind)

maniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. maniéz, 3 sg. și pl. maniáză, 1 pl. maniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. maniéze; ger. maniínd (sil. -ni-ind)

mania (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. maniază, 1 pl. maniem, ger. maniind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANIÁ vb. v. manevra, manipula, mânui.

mania vb. v. MANEVRA. MANIPULA. MÎNUI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Mania, în mitologia romană, veche divinitate de origine obscură. Mania era considerată drept mama manilor (v. și Manes).

Intrare: mania
  • silabație: ma-ni-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mania
  • maniere
  • maniat
  • maniatu‑
  • maniind
  • maniindu‑
singular plural
  • mania
  • maniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maniez
(să)
  • maniez
  • maniam
  • maniai
  • maniasem
a II-a (tu)
  • maniezi
(să)
  • maniezi
  • maniai
  • maniași
  • maniaseși
a III-a (el, ea)
  • mania
(să)
  • manieze
  • mania
  • manie
  • maniase
plural I (noi)
  • maniem
(să)
  • maniem
  • maniam
  • maniarăm
  • maniaserăm
  • maniasem
a II-a (voi)
  • maniați
(să)
  • maniați
  • maniați
  • maniarăți
  • maniaserăți
  • maniaseți
a III-a (ei, ele)
  • mania
(să)
  • manieze
  • maniau
  • mania
  • maniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mania

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Știi să maniezi armele, Radule? ALECSANDRI, T. 1290.
      surse: DLRLC
    • figurat A discerne ceea ce este adevăr de ceea ce este minciună în cifrele ce maniază. I. IONESCU, M. 11.
      surse: DLRLC

etimologie: