8 definiții pentru manevrare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.
MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
manevrare sf [At: (a. 1835) DOC. EC. 593 / Pl: ~rări / E: manevra] 1 Punere în funcțiune a unor aparate sau dispozitive tehnice Si: mânuire (2). 2 Utilizare de mijloace incorecte pentru a reuși într-o acțiune. 3 Acționare indirectă asupra oamenilor pentru a-i face să acționeze într-un anumit mod.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra; manipulare, mînuire. Silit de dimineață pînă în sară a face marșuri... a învăța manevrarea puștii în douăsprezece timpuri. DONICI, la NEGRUZZI, S. I 332.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANEVRÁRE s.f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; manevră; manipulare. [< manevra].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
manevráre (-ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrắrii; pl. manevrắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
manevráre s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. manevrării; pl. manevrări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
MANEVRÁRE s. manevră, manipulare, mânuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MANEVRARE s. manevră, manipulare, mînuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ma-ne-vra-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
manevrare
- 1. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei.exemple
- Silit de dimineață pînă în sară a face marșuri... a învăța manevrarea puștii în douăsprezece timpuri. DONICI, la NEGRUZZI, S. I 332.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi manevrasurse: DEX '09 DEX '98 DN