MANEVRÁRE s. f. Acțiunea de a m a n e v r a; mînuire, manipulare (a unor aparate sau dispozitive tehnice). Afară di cunoștința manevrării și de îngrijirile trebuincioase pentru ținerea tulumbii, ar fi de trebuință a să afla în această campanie oameni învățați. . . și la a lor fabricație (a. 1835). DOC. EC. 593. A învăța manevrarea puștei în douăsprezece timpuri. NEGRUZZI, S. I, 332. ◊ Fig. Manevrarea neologismului este pentru Anghel un mijloc al humorului său. VIANU, A. P. 255. - Pl.: manevrări. – V. manevra.