MAMITĂ, mamite, s. f. Boală infecțioasă care constă în inflamarea ugerului la animalele în lactație. – Din fr. mammite.

mamită sf [At: ENC. VET. 486 / Pl: ~te / E: fr mammite] 1 Inflamație microbiană a ugerului. 2 (Rar) Inflamație a sânului Si: mastită.

mamiță¹ sf [At: RETEGANUL, P. II, 7 / Pl: ~țe / E: cf mamină] (Trs) Matahală.

mamiță² sf vz mămiță

mămiță sf [At: CARAGIALE, O. II, 96 / V: mami~ / Pl: ~țe / E: mamă + -iță] 1-2 (Fam; șhp) Mămică (1-2). 3 (Reg) Matcă a albinelor.

mumiță sf vz mămiță

† MAMINĂ, Mold. MANINĂ (pl. -ne), Bucov. Băn. MAMILĂ (pl. -le), Trans. MAMIȚĂ (pl. -țe) sf. Namilă, colos: abia a trecut mamina greoaie (IRG.); aș vrea eu s’o văd cu două manine ca a mele (ALECS.); o mamilă așa de mare, de înaltă și de groasă ca zmeul, se uită horțis la dînsul (SB.); ce mamiță de om! (RET.).

MĂMIȚĂ sf. dim. MAMĂ.

MAMITĂ, mamite, s. f. Boală infecțioasă care constă în inflamarea ugerului la animalele în lactație. – Din fr. mammite.

MĂMIȚĂ s. f. Mămică. Între ei e și mămița, care te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. (În forma mamiță) Băiețelul scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat. CARAGIALE, O. II 267. – Variantă: mamiță s. f.

MAMITĂ s.f. (Med.) Mastită. [< fr. mammite, cf. gr. mamme – mamelă].

MAMITĂ s. f. mastită. (< fr. mammite)

mamită (inflamație) s. f., g.-d. art. mamitei; pl. mamite

!mămiță (rar) s. f., g.-d. art. mămiței

mamită s. f., g.-d. art. mamitei; pl. mamite

mămiță (fam.) s. f., g.-d. art. mămiței; pl. mămițe

mamită s. f., pl. mamite

mămiță s. f., g.-d. art. mămiței; pl. mămițe

MAMÍȚĂ (< fr. {i}; lat. mamma „mamelă”) s. f. (MED. VET.) Inflamație a ugerului la femelele în lactație, de cele mai multe ori de natură infecțioasă. Poate fi provocată de bacilul tuberculozei, de streptococi, de colibacili etc. ◊ M. gangrenoasă = boală a oilor, provocată de Staphylococcus pyogenes, manifestată prin cangrenarea ugerului.

MAMITĂ s. (MED.) mastită.

MAMIȚĂ s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaș.

MĂMIȚĂ s. v. măicuță, mămică.

mamită s.f. (med., med. vet.) mastită. Mamita este o afecțiune inflamatorie a glandei mamare.

mamiță s.f. (reg.) v. Arătare. Colos. Dihanie. Gigant. Matahală. Namilă. Titan. Uriaș.

mămiță s.f. (fam.) v. Măicuță. Mămică.

MAMITĂ s. (MED.) mastită.

mamiță s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. NAMILĂ. URIAȘ.

mămiță s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.

mamíță, mamițe, s.f. (reg.) Duh necurat, arătare; matahală: „Și au fost două mamițe în gura uliței. Și aveau copite de cal” (Bilțiu, 1999: 373). – Cf. mamină (MDA).

MAMÍTĂ s. f. Inflamație microbiană a ugerului; (rar) inflamație a sînului: mastită. Mamita cronică cuprinde 2 varietăți: mamita streptococică și mamita tuberculoasă. ENC. VET. 486, cf. 487, 574. - Pl. : mamite. – Din fr. mammite.

MAMÍȚĂ² s. f. v. mămiță.

MÁMIȚĂ¹ s. f. (Prin Transilv.) Arătare, matahală, namilă. Unde nu iese de sub pod o mamiță hîdă. RETEGANUL, P. II, 7, cf. F (1899), 399, com. din ZAGRA-NĂSĂUD. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) O mamniță de om. COMAN, GL., cf. com. din ZAGRA-NĂSĂUD. - Pl.: mamițe. – Cf. n a m i l ă, m a m i n ă.

MĂMÍȚĂ s. f. 1. (Familiar) Mămică. Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfâșurat. CARAGIALE, O. II, 96. Mămița. . . te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. 2. (Regional) Matca albinelor (Cîmpulung Moldovenesc). Cf. CHEST. VI 24/3. – Pl.: mămițe. – Și: mamiță s. f. – Mamă + suf. -iță.